Cum ar fi sa nu auzi muzica?
In acest weekend, in afara de orele dormite, un film si cateva conversatii, am ascultat muzica non-stop. Mereu s-a auzit undeva in jurul meu, in castile mele, in casa mea, in urechile mele si apoi in sufletul meu pentru ca muzica ma face fericita, imi ofera un soundtrack pe care eu pot sa-mi traiesc altfel viata, mult mai intens. Toate anotimpurile vin pe muzica, inima imi bate in mai multe ritmuri cand ma indragostesc, alerg mai cu spor cand am un playlist bun, ma concentrez mai bine la citit sau scris cand ascult muzica instrumentala sau simfonica, prind si versurile intre buze cand sarut si parca devine mai dulce, ma invelesc si cu notele muzicale inainte sa adorm…
La mine acasa se asculta muzica buna de cand imi aduc aminte. Pot spune ca am un gust eclectic pentru muzica, nu ascult „temeininc” intotdeauna, nu stiu toate trupele si albumele de referinta, nu stiu versurile sau nu le inteleg, dar ma bucur de orice melodie si incerc s-o inteleg si mai ales, sa-i inteleg efectul pe care il are asupra mea.
***
Sara face 2 ani peste jumatate de an si nu aude muzica. A fost diagnosticata cu hipoacuzie neurosenzoriala profunda bilaterala ceea ce inseamna ca auzul nu i se va mai intoarce, dar poate fi ajutata cu un implant cohlear care costa 50.000 de euro, cate 25 000 pentru fiecare ureche, bani pe care stim cu totii ca nu sunt la indemana unor parinti tineri. In acest caz, din fericire, statul acopera un implant, insa e nevoie de amandoua. Raman, asadar, 25000 de euro pe care familia incearca sa ii completeze in 6 luni.
Sara Alexa Gagiu face 2 ani peste jumatate de an. Spun invers pentru ca e important sa stiti ca mai are jumatate de an in care poate sa beneficieze de un implant cohlear care o va ajuta sa auda si sa se integreze fara probleme la scoala. O jumatate de an in care sa recupereze si sa invete sa aiba o existenta fara complexe, sa asculte muzica si sa isi faca propriul soundtrack care sa nu aiba momente de liniste nedorite.
Parintii ei se inteleg cu ea prin semne pe care Sara a invatat instinctiv sa le faca.
„Comunicam foarte mult prin semne (o face instinctiv). Atunci cand doreste ceva anume ne arata cu degetul in directia respectiva, cand nu intelege ceva isi pune mana in cap sau ridica din umeri. Mai stie sa faca pa-pa cu mana atunci cand vede ca cineva pleaca, si recent a invatat sa trimita pupici cu mana tot atunci cand vede ca cineva pleaca. Mai face „NU” sau „DA” din cap, face „NU” cu degetelul.”
Eu am vorbit cu mama ei prin e-mail, mi-a spus ca Sara e un copil vesel si, in ciuda problemei sale, a reusit sa se faca inteleasa. De curand am fost de acord ca asemenea piedici nu se vad decat prin comparatie: cel care le traieste nu stie ca exista decat vazandu-se diferit de ceilalti, iar asta poate si va provoca suferinta mai devreme sau mai tarziu. Acesta e un caz pe care daca il rezolvam, ramane rezolvat. Nu recidiveaza, nu se intampla nimic altceva decat ca un copil va avea o viata normala care, din fericire, se poate cumpara cu niste bani. Primiti in dar. Ce poate fi mai frumos decat sa contribuiti la o viata cu un sountrack fericit?
Despre cum functioneaza mai exact un astfel de implant:
Sper din toata inima ca o vom ajuta impreuna pe Sara sa auda, sa vorbeasca, sa se bucure pe ea si pe cei din jur.
Daca puteti, donati, daca sunteti bloggeri, scrieti, daca nu sunteti bloggeri, dati pe retelele sociale povestea Sarei si va multumesc anticipat si trimit un gand de doua ori mai bun spre voi.
Donatii se pot face in conturile:
RON: RO27 INGB 0000 9999 0077 1575
EUR: RO33 INGB 0000 9999 0414 4642 Cod Swift: INGBROBU
Titular cont: DIACONU RALUCA (mama Sarei)
Contact: 0723 695 449
Mai multe informatii pe site-ul ei de campanie.
Foto: Violin and piano by Shutterstock
Tweet