Acasa, in Regatul Gandurilor

Daca ar fi sa fac un top 10 al celor mai frumoase zile din viata mea, ziua de 8 iunie ar fi in top 5 cu siguranta. Asta in ciuda vremii pe care in mod normal as fi considerat-o oribila – un vant care sufla cu peste 45 de km/ora, o maxima de 14 grade si ploaie in reprize. Dar vremea rea, la fel ca toate lucrurile nu tocmai fericite din viata asta, a avut si parti bune: n-a fost aglomerat pe unde ne-am dus.

Am fost la Sandringham, resedinta de iarna preferata a familiei Regale, in special a Reginei. A fost prima oara resedinta regala a Printului si Printesei de Wales, care au devenit mai tarziu Regele Edward Al VII-lea si Regina Alexandra. Casa a fost cumparata de Regina Victoria pentru fiul ei si a fost si pentru ea un loc de odihna. Castelul este un mix de stiluri si a fost decorat in mare parte de Regina Alexandra pe cand avea in jur de 22 de ani si ni s-a spus sa ne asteptam la un stil decorativ light. Inauntru nu am avut voie sa facem poze, ba chiar ne-au rugat sa ne inchidem telefoanele, fapt pe care l-am inteles pe deplin, avand in vedere ca aceasta casa este in proprietatea private a familiei regale si nu parte din proprietatile Coroanei.

Din cele 20000 de hectare pe care le are in total domeniul care include castelul, grajdurile, casele personalului si imense lacuri si gradini care sunt tunse la milimetru si mereu ingrijite de personalul castelului de-a lungul anului, se viziteaza doar 80. Resedinta in care locuiesc efectiv membrii familiei regale poate fi vizitata doar partial, vreo 6 camere si holurile, decorate din greu cu tot soiul de cadouri pe care le-au primit membrii familiei regale de-a lungul anilor. Una din camerele de zi, acum folosita ca si birou de Printul Charles, a fost decorata cu tapet care sa se potriveasca cu niste perne brodate de Regina Alexandra, Regina Elisabeta alege locul unora dintre obiectele decorative si exista un hol in care sunt schite de-ale Printului consort si Printul Charles la vanatoare.

In fiecare incapere se aflau ghizi care stiau detalii despre absolut fiecare item din camera si intreaga istorie a familiei regale. Aveau ceva din eleganta unui cap incoronat. Nu aveau rigiditatea etichetei regale, dar raspandeau un aer sofisticat si impuneau respect si admiratie. Apropierea directa de familia regala aduce cu sine o schimbare in stilul unei persoane “de rand.”

Gradinile si imprejurimile colorate iti taie respiratia, iar padurile din jur sunt locul unde se organizeaza sesiuni de vanatoare. In interiorul castelului, camera de bal era decorata cu arme si in grajduri era o camera de trofee.

De altfel, tot acolo se afla si o impresionanta colectie de masini. Cea care mi-a furat ochii a fost o limuzina Rolls Royce Phantom, proaspat iesita din uz, acum 10 ani.

Dupa ce am vizitat domeniul Sandringham, am mai mers in cercuri vreo 10 minute si apoi am ajuns acolo unde imi doream atat demult sa ajung: la Oceanul Atlantic. Mi-am udat cizmele de cauciuc in baltile lasate de reflux si mi-am ciufulit parul in toate directiile din cauza vantului extrem de puternic. Atat de puternic ca ma puteam lasa pe puterea lui asa cum te lasi in mainile cuiva drag cu increderea ca te sustine, ca te prinde indiferent de cate greseli faci. Intocmai ca prietenii cu care am zburdat pe pietricelele de pe mal. A fost un sentiment atat de eliberator si am ras pe plaja pana ne-au inghetat zambetele pe fata.

Si pentru ca seara pe la 10 ora din UK si ora 12 ora Romaniei am sarbatorit-o pe prietena mea, cea-mai-înțeleaptă-dintre-roșcate, la care am stat in Hanovra, ne-am asezat la filmul nostru preferat all time: Dirty Dancing si am inganat impreuna toate replicile si toate melodiile. “I carried a watermelon”si “Nobody puts Baby in a corner” ne-au facut sa radem in hohote, nu pentru ca ar fi fost amuzante, ci pentru ca ne-am uitat de atat de multe ori la el si impreuna si separat ca stim pana si inflexiunile vocilor si ridicarea sprancenelor aferente fiecarei replici in parte.

Nu pot sa descriu exact cat de plina de insemnatati a fost ziua asta pentru mine si exact cate ganduri mi-au venit in cap zilele astea. Sper sa se decanteze si le pot cerne dupa cum mi-am promis. Am luat niste decizii importante zilele astea si nu vreau decat sa ma bucur de cat a mai ramas din vacanta si apoi o sa vad exact cum le pun in practica. Nu sunt doar idei plantate in coltul mintii. Sunt decizii adevarate care au venit atat de natural, de parca erau mereu acolo, asteptand sa le vad, sa le simt, sa le traiesc.