Puterea mulţimii

Pe mine mă emoţionează foarte tare mulţimile. Efectul pe care îl au îmi dă nişte fiori prin toată fiinţa: sunt puternice peste măsură.

Am avut un pic mai mult timp zilele acestea şi am reuşit să-mi rup o oră să citesc din blogurile pe care le urmăresc cu drag. Primele două articole au fost acestea:

La Andrei Crivăţ – Despre puterea de a schimba ceva.

E un filmueţ mai lung şi menţionez de la început că nu vreau să am nicio părere legată de teoria consipiraţiei petrolului din Uganda. Nu ştiu suficiente detalii, nu mă pronunţ. Ce ştiu sigur e că m-am simţit ca cea mai mare egoistă de pe planeta pe care o împart cu copiii nefericiţi care trăiesc în teama de a fi răpiţi, violaţi, transformaţi în criminali fără voie. E absolut fascinant să simţi că umanitatea găseşte resurse de a se uni în felul în care are ocazia acum, în era comunicaţiilor sociale. Vă rog să vă uitaţi şi să vă detaşaţi de scandaluri şi presupuneri.

Iar cel de-al doilea articol este al lui Vlad Petreanu – Despre ce simţi privind agonia, mai exact, “neprivind-o” decât prin ochii unei mulţimi.
În minutul 41 al meciului Tottenham Hotspur – Bolton Wanderers, Fabrice Muamba a suferit un atac de cord. Cameramanii, în mod anormal de firesc, nu au filmat clipele de agonie, şi posibil ultimele, ale jucătorului. În schimb, au filmat expresiile publicului de pe stadion, unit într-o răsuflare strânsă şi-o rugăciune.
Poate că rugăciunea comună a funcţionat – fotbalistul este în recuperare…

  1 Comentariu

  1. Costin   •  

    Majoritatea romanilor plecati in afara spun ca strainii sunt reci, distanti, nu le pasa, nu te saluta. Dovezile ce contrazic aceste situatii sunt multe. Una a fost situatia in care s`a aflat Fabrice, aplaudat in timp ce iesea de pe teren, pe targa, acesta recapatandu`si pulsul dupa 78 minute la insistentele medicilor. Un alt moment a fost atunci cand capitanul echipei Chelsea, John Terry a fost lovit in cap si a parasit terenul, pe targa, in aplauzele stadionului. La noi, probabil am fi asteptam sa coboare cineva pe teren sa`i mai dea vreo 2-3 lovituri celui cazut. Poate englezii ar trebui sa ne invete cum sta treaba cu respectul pentru oameni, oameni pe care nu`i cunosti dar poate ii admiri sau care ajuta la indeplinirea unui vis de`al tau. Respect ce trece bariera de rasa sau nationalitate.
    Filmuletul, despre Kony, ce a ajuns viral in scurt timp necesita mai multa documentare decat o simpla trecere in revista. El ascunde alte situatii ce nu pot fi vizibile doar din vizionarea lui. Poate nu are nicio legatura dar cel care a facut filmuletul a fost filmat gol pe strada dand semne de o doza mare de paranoia si nebunie. http://www.nydailynews.com/news/national/wife-kony-2012-filmmaker-naked-meltdown-result-reactive-psychosis-article-1.1048161 Coincidenta?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *