Vinerea de film – Salvați Marele Ecran

Luni la Premiile Gopo, dincolo de premii, de trailerele filmelor ce urmează să apară și alte momente ale spectacolului, regizorul Tudor Giurgiu a prezentat în premieră un proiect numit ”Salvați Marele Ecran” care își propune să atragă atenția noastră, dar și a autorităților asupra importanței cinematografelor în cultura și educația unei țări.

În 1990, în România existau aproximativ 450 de cinematografe, astăzi au supraviețuit mai puțin de 30. În ultimii douăzeci de ani aceste săli au dispărut treptat de pe harta culturală a României, transformându-se în săli de bingo, case de schimb valutar, depozite pentru materiale de construcții, lăcașe de cult, cluburi, discoteci, restaurante, magazine de haine, supermarket-uri, sau au fost abandonate intenționat, fiind lăsate să se degradeze. Lipsa de interes a autoritățlor pentru conservarea acestor clădiri și menținerea lor  în circuitul cinematografic, alături de o legislație incoerentă (modificată la fiecare nouă guvernare), interesul imobiliar pentru anumite clădiri (aflate adesea în zonele centrale ale orașelor, sau clădiri de patrimoniu), explozia televiziunii prin cablu după anii `90, apariția casetelor video, dvd-urilor, filmelor piratate și a Mall-urilor au dus la situația actuală a cinematografelor.

România este țara cu cele mai puține ecrane raportate la numărul de locuitori. Densitatea ecranelor este de 0.89 la 100.000 de locuitori comparativ cu 1.8­­­­­5 în Bulgaria, 2.66 în Croatia, 1.5 în Serbia, 3.94 în Ungaria, 4.57 în Slovacia. 

Așadar problema nu e doar că ”cine mai vede filme românești”, ci ”unde să le mai vadă?”  Din acel număr, o parte se justifică prin apariția mallurilor, însă nu în toate orașele. Nu trebuie să locuiești într-o reședință de județ ca să ai dreptul să vezi un film într-un mod decent și european, nu?

La Bacău, până să apară mall-ul nu mai mergea nimeni la film. Eu pot să număr câte filme am văzut la cinema, iar ultima experiență a fost iarna, într-un mare frig, iar la final, un șobolan a trecut peste picioarele mele, făcându-mă să mă arunc în brațele băiatului cu care eram la film. Ce noroc pe el. Cinematograful Central e și acum deschis, dar din moment ce nu mergea nimeni când nu mai erau altele deschise, nu văd cum ar putea să mai meargă acum că s-au deschis 9 sau 10 săli moderne la mall și nu se compară cu nimic cu ce se întâmplă la bătrânul cinema. La Cinema Orizont am văzut ultima oară un Crocodilul Dundee. Deci acum 100 de ani. Apoi s-a închis.

N-am crescut cu mersul la film, am crescut cu piraterie. Cu filme proaste venite pe CD-uri, cu ”home cinema” la cineva acasă pentru că nu era o altă opțiune: filmele de la cinema erau vechi, se vedeau rău și sala era goală și deprimantă. N-am văzut filme românești decât la TV, deci numai vechi și n-am putut fi la curent cu nimic din cultura cinematografică românească de după 1989.

Salvați Marele Ecran este o platformă online interactivă, o cartografiere a tuturor sălilor de cinematograf din rețeaua cinematografelor aflate în proprietatea statului. Cinematografele fac parte din patrimoniul cultural al țării și trebuie protejate, iar oamenii trebuie să fie mult mai conștienți de importanța și valoarea cinematografiei. 

E trist ce se întâmplă: avem o industrie cinematografică specială, creativă, premiată, cu tehnici studiate în străinătate și nu o putem crește pentru că nu se încurajează mersul la film prin modernizarea și popularizarea sălilor. Adevărul e că un popor tâmpit la televizor, prea comod să mai aibă o viață socială dincolo de muncă și scara blocului, deci mai inactiv, mai tăcut și mai ușor de manipulat, e ceea ce își dorește statul. Sunt conștientă că nu doar repunerea în circuit a cinematografelor va fi o soluție, dar e un pas pentru o generație cu o cultură diferită. E normal să mergi la film, e sănătos să ieși cu prietenii și să nu stai în fața laptopului, e profitabil pentru foarte multă lume să stimulăm consumul de cultură sub orice formă.

Ne dorim, în următoarele luni, prin contribuția utilizatorilor platformei salvațimareleecran.ro, să refacem puzzle-ul celor 400 de cinematografe existente până în 1990. Pentru aceasta, orice informație este binevenită – fotografii , cărți poștale, filmări personale, texte, informații și amintiri legate de aceste locuri.

Îl ajutăm pe Tudor Giurgiu?

Iată un motiv foarte bun:

Scurtmetrajul „Superman, Spiderman sau Batman” al lui Tudor Giurgiu a fost desemnat câştigătorul galei Academiei de Film Europene (EFA) desfăşurata la Malta în 2012. “Superman, Spiderman sau Batman” a mai fost premiat la Kaliber 35 Munich Internaţional Film Festival şi a mai fost desemnat cel mai bun scurtmetraj la Aspen Shortfest.