”Ajunseserăm să ne iubim țara cu o duioșie aproape dureroasă: viitorul ei era în grija noastră neîncetată și, cu cât trecea vremea, ne dădeam seama din ce în ce mai bine că neutralitatea noastră nu putea dăinui veșnic. Despre partea mea simțeam ură împotriva neutralității. Nu puteam suferi să trăiesc în neîncetate tăinuiri și viclenii diplomatice. Totdeauna îmi displăcuseră prefăcătoria și lucururile în doi peri.” “Nu-mi închipui că slaba mea […]
… dacă atunci când vezi pe cei dragi întorcându-se întregi din el, te îneci în plâns când ai vrea să râzi. Nu am simțit niciodată îndeaproape un război și Dumnezeu știe cât îmi doresc să n-o fac niciodată. Dar cum arată familiile unor soldați care nu știu pentru ce luptă și care își riscă viața pentru alte pământuri decât ale lor? Probabil că ceva din ei se împacă tacit cu […]
