Războiul trebuie să fie un lucru în totalitate oribil…

… dacă atunci când vezi pe cei dragi întorcându-se întregi din el, te îneci în plâns când ai vrea să râzi. Nu am simțit niciodată îndeaproape un război și Dumnezeu știe cât îmi doresc să n-o fac niciodată. Dar cum arată familiile unor soldați care nu știu pentru ce luptă și care își riscă viața pentru alte pământuri decât ale lor? Probabil că ceva din ei se împacă tacit cu gândul că, odată cu plecarea în război, e posibil să nu-i mai revadă pe cei iubiți, și atunci le oferă o bucățică din sufletul lor. Iar când chiar se întorc, îmbrățișarea din primul moment arată nu doar unirea a două trupuri, ci reunirea a două suflete ca două piese din același puzzle. Tați cu fii și fiice, prieteni, surori cu frați, iubiți și soți cu jumătățile lor…