Sunt femeile egale cu bărbații?
Am avut recent o discuție despre femei și bărbați și nu reușesc să-mi dau seama dacă sunt mulțumită cu concluzia la care am ajuns. Intrebarea era dacă femeile sunt într-adevăr egale cu bărbații.
În primă fază am zis așa: femeile nu sunt egale cu bărbații, dar “inferioritatea” nu se referă la ceva ce nu pot face, ci la ce au nevoie. Dacă ar fi să privim problema strict din punct de vedere al vieții de zi cu zi, nu există nimic cu care femeile nu se pot descurca singure mai devreme sau mai târziu. Dacă ne punem ambiția, până la urmă am reuși să facem orice, inclusiv să schimbăm cauciucuri, să montăm mobila și altele pentru care bărbații sunt recunoscuți ca meșteri. Dovadă că, deși mi-e frică să umblu la curent și la gaze, la un moment dat am schimbat becul singură și mi-am reparat cuptorul 
Putem lua în calcul că noi putem face un lucru pe care un bărbat nu îl poate face fizic – să naștem copii. Desigur, fără ei aceasta calitate e inutilă, deci nu face obiectul unui avantaj.
Se spunea în discuția noastră că femeile nu sunt egale cu bărbații din perspectivă emoțională pentru că, deși ne-am descurca de minune fără un bărbat, nu suntem construite s-o facem și că avem dorințe și o nevoie de afecțiune pe care doar bărbații ni le pot suplini: un sfat mai obiectiv, o decizie mai fermă, un braț puternic de care să ne sprijinim când avem momente dificile, gândul că e cineva acolo care e gata să ne apere etc.
Discuția a adus apoi argumentul că și bărbații au nevoie de afecțiune, de tandrețe și de echilibru – lucruri pe care le aduce o femeie în viața lor. Și până la urmă și ei o să învețe să facă mâncare, să spele și să calce (și ce-o mai fi), dar am rămas cu senzația că noi avem mai multă nevoie de lucrurile astea care nu se văd și de aceea suntem mai vulnerabile, deci nu chiar egale emoțional.
Practic, am putea trăi bine-mersi unii fără alții după o vreme, dar suntem mai fericiți când ne completăm ca un ying și yang mai strâmb pentru că nu putem fi autosuficienți. Desigur, e vorba de un background de educație și de anumite principii, nu discutăm aici decât despre o anumită categorie de femei și bărbați. Sunt aproape sigură că dacă ducem discuția în Cucuieții din Deal o să ne alerge tot satul cu furcile.
Voi ce credeți?
wow…daca ai sti cat se vorbeste pe tema asta…oriunde mergi, auzi: eu sunt femeie, am anumite nevoi, tu ca barbat ar trebui sa intelegi….bla bla bla….
nimeni nu spune ca femeile nu au nevoide de tandrete, de o mana ferma, de un sprijin moral…etc…dar si barbatii cred ca au aceleasi nevoi, dar le arata mai rar spre deloc, caci de, societatea in care traim ne invata de mici: esti barbat ori carpa? un barbat nu plange? …..sau apoi cand cresti mare, si te indragostesti si nu merge cum te astepti..ti se spune: doar nu plangi pentru o femeie.. sau …are balta peste, sau nu fugi dupa tren ca mai vin altele…etc….
si barbatii sufera, si ei au sentimente, si ei plang…doar ca asa cum spui si tu…s-a creat senzatia ca femeile au mai multa nevoie…cred ca avem nevoie toti, in egala masura..ca pana la urma suntem oameni si cam la fel…dar de, e doar parerea mea..
io cre’ că a dat plictisul peste tine grupa mare.
gata senvisul? THE D iS SILENT:))
Cu riscul de a primi multe sfichiuri de bici pe spinare, am sa constat ca multe femei isi doresc sa fie egale cu barbatii doar in drepturi si nu si in obligatii. Pe de alta parte, sunt foarte multi barbati care le fac indreptatite sa gandeasca asa. Numa’ zic.
ca cele două mulțimi să poată fi egale, trebuie să fie, înainte de toate, egale cu ele însele. ceea ce nu e cazul, dezechilibrele în fiecare dintre tagme sunt îngrozitor de mari până la a deveni stridente. eu nu vreau și nu doar că nu vreau, dar nici n-am cum să fiu egal cu mulți dintre bărbați. prin urmare, femeile nu pot fi egale cu noi câtă vreme noi nu reprezentăm o egalitate. și viceversa.
întrebarea din titlu induce greșit în eroare ideea că masculinitatea ar fi cumva superioară feminității. și iarăși nu e cazul. ceva nu poate fi superior câtă vreme e imposibil de definit, neomogen și mai ales vulnerabil.
în concluzie, femeile sunt egale cu bărbații în aceeași măsură în care și bărbații sunt egali cu femeile. în perfecta lor inegalitate.
„sunt bărbații egali cu femeile?” asta ar fi trebuie să fie întrebarea din titlu.
ps. să nu mă iei în serios.
muntele trollează mai fin decât de obicei. (sper.)
@Cougar – Ma place mai mult ca tine :))
iar acum ai şi exemplul concret la ce spuneam mai sus. eu şi cougar suntem din bacău. teoretic, amândoi suntem băcăuani. practic, eu sunt din oraş, el e de pe undeva din judeţ.
şi teoretic, şi practic, eu îs din piteşti, dar asta nu-nseamnă decât că judeţul bacău e şi teoretic, şi practic, nemărginit.
mici detalii biografice. în fond, nici eu nu spun chiar oricui și oriunde că-s din oraș, dar de la periferie.
E ciudat, nu cred ca poti pune vreun semn de comparatie intre femei si barbati, indiferent de natura acestuia. Fiecare are ceva aparte si avem anumite calitati diferite tocmai pentru a ne completa reciproc.
Suntem minunati si unii si altii, si „minunat” nu are termen de comparatie
De unde nevoia de egalitate?…