15 lucruri pe care le-am învățat în 2015

Ca de obicei, a fost un an încărcat despre care nu putem spune nici că a fost tot bun sau tot rău. A fost un an în care am pierdut (iar…) prieteni și am câștigat alții, în care am adăugat niște experiențe valoroase pentru mine, pentru felul în care gândesc și acționez. Așadar, în ordine aleatorie, 15 lucruri, pe scurt, pe care le-am notat în 2015. La anul, vor fi 16

Am învățat:

1. Să am mai multă răbdare. Nu deplină, că nu sunt sfântă… dar ceva mai multă.

2. Să am încredere că lucrurile se rezolvă. Într-un fel sau altul. Nu e nevoie să le rezolv eu pe toate mereu. Să încerc, dar să nu mă dau de ceasul morții.

3. Să spun NU când lucrurile, situațiile sau oamenii mă împing spre ce nu rezonează cu mine. Asta e o lecție grea și probabil incompletă, dar primii pași au fost făcuți.

4. Să înțeleg că toată lumea duce o luptă – cu sine, cu alții, cu lucruri pe care nu le poate controla, deci să nu mai judec sau să aplic propriile mele valori la ceea ce zic sau fac ceilalți.

5. Să aleg și să-mi asum alegerile (și eventualele greșeli) până la capăt. Să fiu fermă când decid și să se vadă!

6. Ce e plinta, cum se montează gresia, parchetul și blatul, cum se recondiționează o cadă, la ce înălțime trebuie să tai perdelele și cum se montează mobila de la Ikea

7. Că e deopotrivă frumos și greu să fii femeie în România – uneori nu ești luată în serios, dar când arăți rezultatele încăpățânării tale, satisfacția e cu atât mai mare.

8. Că somnul de amiază vindecă. Cam orice, dacă ai parte de el din plin.

9. Că oamenii nu sunt răi cu mine, ci cu ei înșiși în final, doar că n-o știu încă, iar pentru asta nu ar trebui să mă afecteze pe mine. Încă e work in progress și aici.

10. (Din nou și va fi o lecție permanentă) că cititul constant e o activitate care te îmbogățește mai mult decât poți măsura.

11. Că fericirea nu poate depinde decât de cum ești tu cu tine de împăcat și lămurit, cu siguranță nu de alți oameni, deși vor contribui din plin la asta.

12. Că uneori e chiar vina mea. Și asta e ok, doar să știu să recunosc, să cer iertare sau să încerc să repar.

13. Să accept că am păreri diferite de ale celorlalți fără ca una sau alta să fie greșite, să investighez mai adânc de ce cred ei asta și apoi să ajung la o concluzie. Uneori a mea, alteori a lor sau a niciunuia. Agree to disagree. *Apropo de păreri, de fapt, nimănui nu-i pasă atât de mult de ce crezi Nici ție n-ar trebui să-ți pese.

14. Că încrederea (pentru mine) e ceva care se pierde, nu se câștigă. Mai puțin încrederea de sine – aceea se construiește cu experiențe și cu siguranța informațiilor din jur, de aceea fluctuează uneori :p

15. Că e bine să ascult– nu doar pe ceilalți (asta e musai) – dar mai ales pe mine. Instinctul, corpul, logica, dar și inima. În liniște, în meditație, ascult ce-mi spun. Și acolo găsesc mereu răspunsul final.

Poate o să vi se pară clișee. Dacă da, înseamnă că deja știți lecțiile acelea. Kudos!

Acestea fiind spuse, nu fac planuri pentru anul nou. Adică există niște obiective, dar sunt flexibile, că nu știu încotro mă poartă 2016. Ce știu sigur e că o să fie frumos, în orice fel și orice va aduce el, ceea ce vă doresc și vouă.

Mulțumesc că citiți încă ce mai scriu aici, chiar dacă mult mai rar, dar nu ca o obligație, ci chiar când am ceva de zis

Foto: Conclusions by Shutterstock