Redescoperă România – Cu răbdarea treci Maramureșul
”Hristos a înviat!” spune preotul în biserica din satul Groși. ”Adevăraaaaat a înviat!” răspund prelung niște flăcăi care păzesc un foc imens la cimitirul din deal.
Așa a întâmpinat și echipa Redescoperă România Sfintele Paște, alături de locuitorii satului. Am luat lumină de la o fetiță care mângâia cu privirea lumânarea și a urmărit cu mare grijă cum m-am apropiat de ea ca să nu i-o sting în vâltoarea venirii mele. Întârziasem pentru că venisem din deal și am răspuns preotului alături de tinerii satului, acompaniați cu jale de un taragot. Am înconjurat Biserica de trei ori, conform tradiției și am așteptat ca preotului să i se deschidă lăcașul în numele lui Iisus Hristos. Și la așa categoric argument, ușa s-a deschis numaidecât, fiind umplută de lumina sfântă purtată de cei prezenți.
După doar 3 ore de somn, a început ziua a 5-a. Am plecat înainte de răsăritul soarelui să prindem trenul din Vișeul de Sus. Și nu pentru că nu s-au stricat Dusterele, ele se descurcă bine-mersi, ci pentru că trenul nostru era mocănița. Am parcurs 42 de kilometri dus-întors prin inima muntilor Maramureșului în 4 ore, la fermecătoarea și legănata ei viteză de 10 kilometri/oră. Noroc de ghidul nostru, Johann, care ne-a povestit despre tren și a prins drag de glumele noastre somnoroase. Așa cum am mai remarcat și zilele trecute: oamenii din partea locului țin enorm la obiectivele de care au grijă. La un moment dat, Johann ne povestea cu așa de multă pasiune și dragoste că am crezut că mocănița îi aparține numai lui.
La capătul traseului ne așteptau două platouri: cel de verdeață care împrejmuia apa și muntele și unul cu prânzul. Masa din Duminca de Paște ne-a fost în mijlocul Paradisului, altceva nici n-a mai fost de zis.
De acolo, destinația era Cascada Cailor, inițial programată pentru ziua 3. Timpul a fost problema atunci, iar apoi vremea n-a fost de partea noastră, așa că am prins doar o plimbare cu telescaunul la Borșa, plimbare pe ploaie și vânt până la 1920 de metri, care a ciuciulit toți bloggerii
Știți cum miroase ploaia de Paște în Sighetul Marmației? A flori de corcoduș ude, amestecate cu pământ reavăn și cleios. A primăvară în plină putere și a iarbă mai verde decât însăși definiția culorii. Mi-aș dori să pot prinde aroma într-o sticluță pe care s-o folosesc când am dor de ducă. Cred că ar trezi cea mai vie poftă de viață în oricine și aș purta cu îngâmfare cel mai senzual parfum născut, nu făcut.
Credit foto: Dragos Asaftei
Redescoperă Romania 2011 este un proiect Petrom, împreună cu BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 și Muzeul Național al Țăranului Român
Tweet
frumos maramures, ma bucur ca m-am nascut acolo…
Pingback: Gânduri în dezordine » Blog Archive » Am redescoperit România!
Pingback: Gânduri în dezordine » Blog Archive » Cine se trezește de dimineață, departe ajunge