Povestea lui „trebuie”
Am o prietenă care și-a cunoscut iubitul în liceu, au stat 8 ani împreună și apoi s-au căsătorit. ”Pentru că trebuia, după atâta timp.”
Am un amic care și-a întânit iubita pe mIRC și într-un an s-au căsătorit. Așteaptă un copil care s-a prins din prima și la anul își termină casa. ”Pentru că trebuia să se întâmple.”
Știu mulți colegi care lucrează în domeniul în care și-au terminat studiile. ”Pentru că așa trebuie, doar de asta am ales școlile alea.”
Nu trebuie să faci aia că ce-o să zică lumea, nu trebuie să treaca atâta timp până ești la casa ta, nu trebuie să te mai îndrăgostești de nimeni după ce te-ai măritat, nu trebuie…
Pentru cei pentru care ”trebuie” și fratele lui negativ ”nu trebuie” au fost eliminați, viața este mai frumoasă. Chiar dacă e altfel, poate câteodată nesigură, nu mereu liniștită, dar întotdeauna cu adevărat palpitantă, pentru că e vorba de alegere.
Eu am înlocuit ”trebuie” cu ”merită” și mi-e mult mai bine. Pentru că ”merită” e mult mai flexibil și mai prietenos.
PS. Trebuie e văr primar cu ”ce-ar fi dacă…” Nu-mi place deloc familia asta!
Tweet
„ce-ar fi daca…” e inca bine, usor simpatic, promitator; eu detest celalalt frate, mai in virsta, dioptrii mari, par alb si cocirjat: „cum ar fi fost daca…” si totii puii pe care-i face apoi!
Ai dreptate, Andreea… „ce-ar fi fost daca” e absolut detestabil! mi se face pielea gaina numai cand ma gandesc la aparitia lui. brr!
Likeeeee!
Like right back at you
trebuie nu e absolut obligatoriu, cam asa imi raspundea profa de romana de fiecare data cand ii ziceam „trebuie sa fac x, y”
Cred ca si „obligatoriu” e un soi de ruda de-a lui „trebuie” :)) Un unchi mai sofisticat…
Acest „trebuie” este teribil de greu de dezvatat. In facultate am avut ocazia sa fac mai degraba din motive academice cateva ore de terapie de grup. De-atunci am in urechi vocea terapeutei repetand intruna: „nimic nu trebuie”. „Trebuie” pare sa fie o boala a societatii traditionaliste, un supra-eu obositor si un mare declansator de frustrari. Constiente sau nu.
Si mie mi-a intrat in cap tot dupa un soi de terapie de grup: un training corporatist. Dupa incheiere, trainerul m-a luat deoparte si mi-a zis ca am spus „trebuie” de mai multe ori decat toti ceilalti la un loc si ca „ar trebui” sa imi dea de gandit. El mi-a zis sa il inlocuiesc cu merita si, desi are acelasi sens, e mai bland cu psihicul meu si imi da senzatia psihologica de pretuire a sinelui. Si asta mi-a facut mult bine!
Hehe, fain
Din aceeasi gama mai erau si intrebarile legate de sentimente care primeau raspunsuri cu „eu cred ca … ” Si atunci terapeuta spunea: „nu ma intereseaza deloc ce crezi, vreau sa stiu ce simti”. Cand nu contientizezi ce spui par a fi detalii, dar cand analizezi macar putin situatia vezi cat esti de departe simtirile autentice si cat vorbeste in locul tau vocea societatii. Sau, cum ti-a spus tie trainerul, cat de putin te pretuiesti fiind atat de departe de tine.
ce bine ar fi sa fie asa………………
Si de ce crezi ca nu s-ar putea? Incearca mai intai constient sa-l elimini pe "trebuie" si apoi vei vedea ca se va autoellimina din mintea ta
Exact, Andreea! Cand spui ceva crezi ca spui doar vorbe, dar atat creierul nostru cat si al celorlalti prinde „nuantele” din vorbire si le ia foarte personal
Povestea lui „trebuie”.
daca'' trebuie'' ar fi fost baiat cuminte, ar fi cerut voie lui var'su ''ce-ar fi daca'' inainte sa dea see you presupusul si atunci lucrurile s-ar fi petrecut dupa principiul ''trebuie doar daca'' si cum nimanui nu-i plac conditiile, sigur ar fi castigat frate'su..dar cum baietii rai sunt cei mai iubiti de femei, asa si draguta de ''merita'' a luat exemplul lui'' trebuie'' si a devenit fata rea, gandindu-se ca o sa aiba mai mult succes la barbati..si a avut, dar in gandul ei tanjeste dupa ''trebuie''…:p
nu stiu de ce, dar comentariile tale apar pe wall-ul meu…
Florin cum zici tu, dar de cand e "merita" in locul lui "trebuie" poate n-o fi mai bine, dar macar e mai putin apasator :))
http://blog.soeasy.ro/povestea-lui-trebuie/