Mi-e dor de Paris

Da, știu că abia m-am întors din vacanță… dar de vreo două zile visez că mă plimb pe străzile Parisului, că fac turul cuiva. Și îi plimb pe la Notre Dame, pe la Luvru, pe la Sacre Coeur și pe malul Senei, la amurg la Turnul Eiffel și ajungem la etajul 3 când e noapte și se luminează tot orașul.

Și nu e orice Oraș, e Parisul! acest univers care exercită atât de multă fascinație în toată lumea! Mi-a plăcut enorm de mult, atât de mult că, deși am fost de două ori, mi-e dor de el. Îmi doresc să am ocazia să mă plimb pe străzile lui fără să-mi doresc să văd ceva anume, doar să molfăi un croissant și să mă plimb fără direcție printre oamenii lui. Gata, am văzut deja marile atracții turistice și acum vreau doar să ne cunoaștem și să ne definitivăm relația d’amour.

Prima oară când am fost la Paris a fost și prima oară când am plecat din țară. Primul zbor cu avionul, prima experiență occidentală… A fost atât de intensă că, atunci când m-am întors acasă, a trebuit să-mi mai iau o zi de concediu ca să-mi revin și să pun ordine în amintiri. N-a fost lipsită de dramă acea primă vizită: am fugit desculță pe străzile Parisului, cu pantofii roșii în mână și cu fusta înflorată în vânt ca să ajung s-o văd pe Mona Lisa. A trebuit să plâng în fața ghișeului de bilete ca să mă lase să întru pentru că mai era un sfert de oră și nu mai lăsau pe nimeni înăuntru. După două minute de plâns sfâșietor în care n-am putut decât să îngaim: ”Je voulais voir la Joconde!” m-a lăsat să intru și am alergat pe scări desculță, dezorientată, cu machiajul scurs pe obraji până un francez simpatic a început să strige după mine: ”Madmoiselle, ou vas-tu?!” I-am răspuns în cea mai pură limbă românesc-moldovenească: ”Lasă-mă în pace, o caut pe Mona Lisa!!!” În momentul acela m-a luat de mână și m-a dus direct la ea, ajutându-mă astfel să bifez un item de pe Bucket list. Apropo, tabloul e atât de micuț și de bine păzit că-i fură tot farmecul…

A doua oară am fost în interes de serviciu și am vizitat aproape aceleași locuri, în afară de Montmartre, care m-a cucerit pe vecie pentru că acolo am primit un telefon de la cel mai bun prieten al meu care mă anunța că am luat licența cu notă mare. Refuzasem să întru pe net să verific tocmai ca să îmi priască excursia. A fost cea mai fericită zi a vieții mele de până atunci, atât de fericită că m-am apucat să dansez pe străzi!

Am constatat că toate dorințele pe care le eliberez în Univers se îndeplinesc pentru că mi le doresc intens și prind acel fir mistic ce leagă visele de realitate. Iată-mă dorindu-mi ocazia să fac drumul București-Paris cât mai des. Vreau să-mi amușinez străzile, să văd Turnul de la orice fereastră ca în filmele americane, să admir femeile elegante și să mă oglindesc în Sena, să-mi beau cafeaua pe un colț de cafenea și să mai încerc o porție de melci. Poate de data asta n-o să mai aibă gust de pământ cu usturoi…

Hai Paris, ne întâlnim în curând? Mi-e tare dor de tine!