High Society

Am profitat de zilele în care am stat acasă să-mi reamintesc de mine anul acesta și de mine la finalul altor ani și, fără să pară o retrospectivă, am ajuns la câteva concluzii care, evident, m-ar fi surprins pe mine de acum 13 ani, pe mine de acum 8 ani.

Am crescut crezând că societatea spre care privim în sus sunt cei care au bani, care sunt expuși, vedete sau diverși afaceriști, mai un policitian, mai un doctor, mai un arhitect, anumiți sportivi, modele și alte dive din zona modei și a vieții strălucitoare. Este, probabil, cea mai mare minciună în care am trăit ani la rândul, obosindu-mă să rețin detalii despre parcursul diverselor persoane din aceste categorii și să mă gândesc că lumea lor e fascinantă. Așa era pe vremea generației noastre: priveam cu admirație spre cei care au făcut bani după 90, care apăreau la TV sau în reviste pentru că la alte modele nu aveam acces din lipsă de informație: înainte de internet, universul personal era limitat de alegerile de moment, prea rar venea ceva proaspăt și inovativ spre noi. În plus, multă vreme, nu ești un individ, ci ești parte dintr-un anturaj.

Între timp, mi-am lărgit (sau îngustat, dacă vreți) orizonturile și mi-am creat o nouă definiție a ceea ce se numește High Society/Lumea bună cum vreți să-i spuneți. În ea nu sunt bogați, deși sunt și oameni cu bani, averile lor cele mai mari sunt în cap și doar o parte sunt palpabile sau se transmit și altora. Pentru mine, „înalta societate” cuprinde acum oameni deștepți, poate nu cei mai iubiți, poate incomozi, capabili de revoluții mai mari sau mai mici, pe care nu-i urmează la fel de mulți ca cei menționați mai sus, dar pe care îi urmează pe o perioadă mai lungă și cu mai multă convingere.

Încă mă mai prinde uneori entuziasmul unui ”celebrity sightseeing” (atunci când zărești ceea ce tu consideri o vedetă) și nu e vreo vedetă de carton de la TV sau nu știu ce politician, ci un regizor, un creativ, un antreprenor, un coordonator de proiect, un actor de teatru… Cu ei îmi doresc să port o conversație.

M-am luat la bani mărunți și m-am căutat de snobism. Oi fi, dar prefer să fiu o snoabă care se înconjoară de oameni care îi îmbogățesc experiența de viață, decât cei care se impun prin opulență.

Așa închei anul 2014, cu o concluzie la care am mai ajuns, dar nu în această formă. Nu îmi fac planuri pentru 2015 pentru că știu că viața e prea imprevizibilă pentru așa ceva. Am vreo 3 obiective mari care țin mai mult de mine decât de circumstanțe, dar nici pentru ele nu pot să garantez. Nu sunt o frunză pe apă, ci mi-am setat așteptări mult mai realiste, cu o tentă optimistă.

Ceea ce vă recomand și vouă!

Foto: High Society by Shutterstock