Fericirea de luni

Săptămâna trecută m-am desprins din programul ultra-aglomerat în care mă învârt de ceva timp pentru a merge la un concert. Eram sigură că odată ce se vor fi închis luminile și vocea suavă a Alinei Manole o să umple sala o să a) mă relaxez b) o să mă doară spatele c) o să adorm.

Varianta corectă este d) să mă relaxez și să mă plimb prin universul construit de jazz-folk și versuri bine alese al Alinei Manole.

Vizibil emoționată, deși era deja la al doilea concert din acea săptămână, Alina ne-a transmis sentimente amestecate: dor, iubire, hotărâre, presărate generos cu umor și delicatețe în exprimare și în cântec.

Ne-a catalogat de la începutul spectacolui drept niște păcătoși. ”Păcatul cel mai mare de poți fi vinovat este să iubești indiferent de constrângeri, convenții, reguli, împotriva a orice și oricui, fără teamă de consecințe.” Am fost de acord cu ea din primele 5 minute, iar albumul subliniază toate aceste stări. Când iubești, o faci și gata și te găsești vinovat de lipsă de rațiune. Uneori rănești pe alții, alteori doar pe tine, dar e ceva ce, teoretic, nu poți opri. Da, îți poți controla acțiunile, uneori cu eforturi supraomenești și căzând în nenumărate compromisuri cu tine însuți, dar niciodată sentimentul.

Povestea păcătoșilor e simplă: când sunt fericiți, sunt fericiți deplin. Până la cer, până la dumnezeire, până la infinit. Nimic nu mai contează, clipa e regină și e infinită. Când sunt nefericiți, e exact la fel. Dacă sunteți un păcătos optimist, ca mine, clipa de jos e uitată îndată ce apare o umbră de speranță. Păcătoșii se agață de orice cuvânt, orice privire, orice îmbrățișare în plus. Le ține de foame, de sete și de somn, iar după ce dispar, trăiesc în așteptarea celei care urmează.  Ce demență. Ce păcat.

Ce mi-a plăcut la albumul ei e sinceritatea cu care vorbește despre relații. E printre puținele albume care spune lucrurile pe bune. Oricine a trecut printre melodiile ei, a empatizat cu fiecare vers. Alina se spovedește de iubire, de tristețe, de înșelăciuni, de dezamăgiri într-un fel în care îți dă senzația că ți-a întrat în minte și îți citește amintirile. E genul de album-film, ca o comedie romantică ce se termină într-o dramă cu hohot de râs.

“Fericirea de Luni”  pleacă la drum prin

12 iunie – Piatra Neamt – Pub KM0

13 iunie – Suceava – Talcioc Cultural

14 iunie – Iasi – La Baza

15 iunie – Botosani – Chrome Bar.

iar cd-ul prin magazine și librării.

Dacă sunteți de prin Moldova mea, mergeți s-o vedeți live, dacă nu, luați albumul și un pahar de vin și fiți puțin conștienți de ”păcatele” voastre.

Am o rugăminte: îmi spuneți dacă ați pățit așa ceva ori ceva asemănător? Un mesaj, un comentariu, un telefon, o floare, un bilet… etc

Dacă da, poate-mi explicație și mie de ce.