Czech, please!
Înainte să povestesc despre Praga, aș vrea să încep cu experiența avută cu Czech Airlines care putea să fie una foarte amară și totuși a fost una despre social media succes. Înainte de toate, am schimbat biletele pentru că am schimbat persoana. Aparent, nu există nicio posibilitate prin care, deși ai cumpărat un bilet, să plătești o taxă, o sumă, ceva să-ți schimbe numele de pe el. Îți returnează banii (întră în 2 săptămâni) și cumperi alt bilet. Dacă te miști repede, îți cumperi biletul tău propriu pentru că e la reducere. Îl vezi, e acolo, nu-i așa mare diferență față de prețul unuia nou, dar contează orice bănuț la o astfel de încurcătură. Așa că aveți grijă cu cine vă însoțiți că vă costă!
După aceea a venit o notificare de amânare a zborului de întoarcere. Am acceptat. Apoi alta pentru zborul de dus, de la 7 jumătate dimineața la 4 după-amiaza Am refuzat, m-au strecurat la un zbor partener la Tarom la ora 8 dimineața. După două săptămâni, din nou, aceeași poveste, dar fără zbor partener. Take it or leave it, cam așa mi s-a sugerat la telefon.
Apoi mi-am amintit că răspund toată ziua la diverse solicitări și sunt întrebată tot felul de detalii despre brandurile pentru care lucrez. Trebuie să am un omoglog la Czech. În România nu mi-a răspuns nimeni, am scris pe Twitter și pe Facebook global. I-am rugat să-mi găsească o soluție, refuz varianta propusă de ei și chiar nu vreau să pierd o zi întreagă din și așa scurta mea plecare. ”I MUST be there on friday morning!” le-am zis și am inistat cu rugăminți semifierbinți să facă ceva. Biletele erau luate din februarie, cazarea plătită, totul pregătit.
După câteva zile, mi-au răspuns. Nu aveau variante pentru dimineață, doar pentru seara de dinainte. Și pentru că deja trecusem prin suficiente refuzuri, amânari și începeam să regret că nu am ales un low cost, mi-au oferit și o cazare drăguță la Marriottul din aeroport. Pentru că se poate și pentru că social media funcționează dacă știi cum s-o folosești. Și anume:
– Compuneți un mesaj politicos, scris corect, detaliat
– fără amenințări, fără insulte
– explicați-le ce aveți de pierdut și de ce e important pentru voi – SOCIAL media, da?
– așteptați câteva zile. Nimic nu se rezolvă peste noapte, dar răbdarea poate face diferența, căci mailurile de aprobări pentru lucruri de genul acesta durează.
– Mulțumiți, sperați la ce-i mai bine. Repetați.
Oamenii de la Czech Airlines au fost foarte drăguți și cât s-a putut de operativi, au trimis mailuri lămuritoare și ne-au rezolvat problema repede și mulțumitor. Îmi promiteam că nu mai zbor cu ei, dar unde văd că există deschidere și bunăvoință revin cu drag.
Desigur, după atâtea ghinioane cu biletele, am reușit să cad pe scări cu o zi înainte și mi-am zdruncinat spatele, nu mi-au găsit cazarea la Marriott din prima (noroc că aveam mailurile la mine). Credeam fie că Praga o să fie o experiență negativă cu totul, fie o să fie perfectă și o să merite toate încercările.
Și a fost. Perfectă.
Nu am multe recomandări de dat. E genul de oraș în care vrei să te pierzi fără prea multe obiective. Da, castelul vechi e de văzut cu totul, grădinile, împrejurimile, tot cartierul Mala strana, zidul lui John Lennon dacă sunteți pasionați, podul, piața, o plimbare cu vaporașul, Dancing House Fred&Ginger etc. Sunt o mulțime de recomandări și le găsiți pe site-urile de travel sau la prieteni aici și aici.
Eu vă recomand să nu mergeți cu așteptări, să nu vă gândiți la toate detaliile, să lăsați Praga să vă surprindă. E chiar atât de unitar de frumoasă prin aproape toate colțurile orașului vechi. E romantică în totalitate fără să fie apăsătoare în sensul ăsta, e aglomerată peste măsură în perioada asta, dar cumva nu te deranjează deloc toți mirații care-ți stau în cale. Să mergi încontinuu, să-ți tragi sufletul la o bere (eu am băut doar vreo 3 sortimente, cred că am greșit pe undeva, sunt sute), să mănânci toate lucrurile pe care ți le recomandă bucătăria cehească (mai ales o supă de usturoi și un genunchi de porc, da știu cum sună, dar sunt geniale), să-ți faci poze, să închizi ochii și să asculți ritmul orașului, să cumperi cristale de boemia și alte suveniruri.
Ce nu vă recomand: sandale, pantofi cu toc, orice fel de încălțăminte care poate deveni într-un fel incomodă. Praga e de făcut la picior aproape exlclusiv și continuu, iar piatra cubică poate deveni cel mai mare dușman al unei zile relaxante. Eu am ales teniși pentru toate cele 3 zile și mi-a fost bine. De asemenea, recomand pauze de bere în mod regulat. Nu de alta, dar în ziua în care am mers cel mai mult, am simțit că mi se deșurubează picioarele.
Și mai e ceva: când cereți nota la restaurant, nu le spuneți: Check, please. Că oamenii înțeleg ”Czech, please” și poate vă treziți cu un ceh la pachet Noi am scăpat cu ”the bill, please” că nu era niciun Bill pe acolo :))
Ce beri ai baut? Mai tii minte denumirea lor?
Straopramen mostly, Pilsner urquell si ceva bere bruna. Asta e pentru ca am fost doar la restaurante, nu m-am oprit la o berarie. Dar am gustat o inghetata cu absinth
Da' grădina zoogică, dom'le! Cum de n-ai dat matale pe la minunăția aia?
Ca ne-am ratacit si era prea departe :))
Ca sa nu ai probleme cu Czech si Bill-i poti foarte bine sa ceri un „payment”. Sau nu?
Da, da, nici eu nu recomand Praga pe tocuri :)) Am testat. Dacă mai fac vreodată asta în vreo călătorie? Nu, mulțumesc.
Altfel, treaba cu setatul așteptărilor e valabilă pentru orice destinație: cu cât știi mai puține despre locurile în care mergi și cu cât ai în minte cât mai puține imagini de-ale altora de acolo, cu atât mai multe șanse ai să fii surprins frumos.
Citind articolul tau am pus si Praga pe lista concediilor la picior. Anul asta am taiat de pe lista Budapesta pentru care nu am avut asteptari prea mari, dar m-a impresionat enorm
Cu siguranta Cehia va fi urmatoarea mea destinatie de vacanta !