Timp și echilibru
Mi se pare că echilibrul este mai greu de obținut decât orice pe lumea asta. Ce vrei? Diamante? Aur? Cele mai cele? Se rezolvă. Ce vrei? Echilibru? N-avem.
Mi se mai pare că fericirea aia pe care fals o căutăm mulți dintre noi, fericirea euforică, se bate cap în cap cu echilibrul. Că vorba aia, cine a auzit de echilibru intens?
Zilele acestea mi se mai pare și că echilibrul cel mai căutat e cel al timpului. Timpul de a le face pe toate, de a-l acorda tuturor, de a fi folosit eficient, de a nu-l pierde, de a te bucura de el, cel potrivit. E bogăția noastră cea mai mare de care ne lăsăm prădați în mod curent și de care ne afectează cel mai mult echilibrul general.
”Pai nu ti-am spus ca n-am? Ce sa-ti fac eu daca n-am? De unde sa dau? N-am!
– Ce dracu nea Ilie! … Nu vezi ca ti-am taiat chitanta? … Plateste, Moromete!
– Ei, da, plateste! Dar de unde sa-ti platesc? N-auzi ca n-am?! “
Valabil și pentru bani, valabil și pentru timp. Căci, nu-i așa? Time is money
Pentru mine ultimele două luni au însemnat fix asta. Și nu-mi dau seama dacă sunt eu risipitoare sau chiar nu e omenește posibil să reușesc să le jonglez pe toate în mod eficient. Ba n-am mâncat ca lumea, ba n-am dormit ca lumea, ba n-am mai văzut lumina zilei din afara a unor patru pereți, ba n-am mai strâns în brațe niște oameni. Din fericire, nu-mi pare rău că mi-a cam plăcut pe unde mi s-a dus timpul, dar sunt dispusă să învăț să-l gestionez mai bine.
Nu uitați de concursul celor 27 de ore.
Foto: Time by Shutterstock
Tweet