Concert VUNK – Deci se poate!

Atunci când Cornel Ilie a apărut în dreptul microfonului cu chitara și a început să cânte, Sala Polivalentă l-a privit cu ochi mari și întrebători: el cânta, dar în sală nu se auzea nimic. Și-a dat seama, dar a continuat să cânte, sperând că echipa tehnică va remedia situația și nu dorea să îl prindă nepregătit, ci mai degrabă într-o notă corectă pe melodie, ceea ce s-a intamplat. Chiar după prima melodie, emoțiile l-au doborât și a avut nevoie de o gură de apă.

****

Nu știu dacă a scăpat cineva fără emoții din concertul Vunk, dar trupa a fost încărcată de ele. Și n-o spun în sensul peiorativ, ci dimpotrivă, probabil că nu am fi plecat nici noi atât de emoționați decât văzându-i pe ei. Problema cu microfonul s-a repetat și atunci când au cântat cu Andra, dar au trecut peste moment împărțindu-l și apoi scuzându-se elegant că publicul îi lăsă fără glas. Mi s-a părut un gest atât de dulce și de firesc încât nimic altceva nu s-ar fi potrivit.

Au urcat alături de ei pe scenă Andra, Puya, Smiley, Eric Martin (solistul trupei Mr Big), Monica Anghel (pe care o iubesc ca și cântăreață, are o voce inconfundabilă, direct din copilăria mea) și, bineînțeles, superba Antonia. Nu știu dacă pentru ceilalți a fost la fel, dar mie mi s-a părut că toți artiștii i-au pus în valoare pe Vunk. Showul a avut câteva momente mai spectaculoase – la un moment dat, Cornel a cântat pe o platformă suspendată și tunurile cu confetti au făcut deliciul tuturor.

Sala Polivalentă n-a fost nici plină ochi, nici extrem de activă, dar a fost multă lume oricum, dar sunt aproape convinsă că fiecare dintre spectatori a plecat cu un sentiment de bine acasă. Vunk e o trupă ai cărei membri nu au apărut în presă, nu sunt celebri și nu se ocupă cu altceva decât cu muzica, ceea ce înseamnă că toți cei veniți acolo știau la ce să se aștepte – două ore de pop-rock de calitate, cu versuri alese, sound studiat și solist carismatic. Hai s-o dăm pe aia dreaptă, Cornel Ilie e foarte sexy de la o vreme! Lucrul cel mai important pe care l-am remarcat a fost că au avut o campanie de promovare foarte eficientă și de bun simț și îmi doresc să văd asta mai des de la trupe cu muzică de calitate din România.

Se poate! E mai mult de muncă, dar merită! Cornel a mulțumit la un moment dat și radiourilor (în general) care le dau muzica pe post și că au avut încredere că ”publicul” este cel care e prezent în sală. Eterna problemă e cea cu ”asta cere publicul” când de fapt, media este cea care educă publicul prin conținutul pe care îl livrează. Și Vunk au fost încăpățânați, au continuat să facă ce știau mai bine și iată că a venit vremea să fie răsplătiți.

***

Eu am avut loc în Fan-zone, am stat foarte aproape de scenă și am văzut multe dintre expresiile lui Cornel și micile priviri complice pe care și le adresau între ei. De multe ori, i-am văzut cum închideau ochii și se hrăneau pur și simplu cu energia sălii, iar, la final de tot, Cornel a avut un puseu de emotivitate și mi s-a părut că a fost copleșit și chiar a rămas fără cuvinte, chiar dacă decorul era o tastatură imensă.

Bravo! Sper să devină o tradiție a voastră!