Cea mai frumoasă din lumea mea
Sunt aici.
Mică, acoperită de pământ uscat și rece. Peste noi e zapada înghețată, norii și vântul rece. Oameni și câini mai trec din când în când peste mine cu picioarele lor grăbite, neștiind că sunt acolo – în așteptare, îngropată și cuminte.
Aștept să vină primăvara asta mai mult ca niciodată. Simt că voi înflori mai colorat ca niciodată, iar prezența mea va face fericiți perechi de ochi în căutare de frumos, de alinare, de pierzanie, de iertare, de visare.
Anul acesta e anul meu. E anul în care îmi voi deschide întreaga ființă spre cer și voi atinge perfecțiunea, așa cum mi-o închipui eu, nu cum mă vor ceilalți. Oricum, pentru unii, am fost perfectă și în trecut. Dar eu știu că pot mai mult și mă voi pregăti cât pot pentru asta.
Ieri, o pereche de bocanci au bătătorit gheața de deasupra mea. Nu voi pleca decât atunci când se va fi topit, iar soarele va dezmierda pământul reavăn în care îmi voi prinde rădăcinile cu toată puterea mea.
Îl doresc! Să mă mângâie cald și să îmi zâmbească de dimineața și până seara. Doar la chemarea lui și doar lui îi sunt supusă: Soarele mi-e și iubit și stăpân.
Îmi lipsește! Doar șoaptele lui mă înfioară și mă zguduie. Uneori îmi fac bine, alteori mă biciuiesc cu ură. Doar la chemarea lui mă pot mișca: Vântul mi-e amant și asupritor.
Sunt aici. Acum aștept, învâț, ascult. La primăvară voi fi cea mai frumoasă lalea din lumea mea.
Ce gand frumos, ce asemanare izbitoare! Stii ca primul lucru care imi vine inminte cand ma gandesc la tine e o Lalea? Si nu dupa postul acesta, ci dupa multele randuri ep care le-am tot citit la tine! Ai ceva din gingasia, din eleganta si din fragilitatea acestei flori. Nu esti doar frumoasa, stii sa sa aduci si zambete si sa pui si suflet in ceea ce faci. Stiu ca am mai zis-o, dar nu de putine ori mailurile cu instiintarea unui nou post de la tine imi fura gandul minunat ca exista in lumea asta o groaza de oameni frumosi. Si sunt mandra ca am reusit deja sa descopar cativa!
Sa ai o primavara frumoasa, calda si buna ca tine Claudia!
Cu drag,
sensibila si zvelta precum o lalea :). Frumoasa descriere!
Laura,
Iti multumesc mult pentru tot ce spui. Inseamna enorm pentru mine ca ceea ce scriu aici e apreciat si te bucura.
Si tu sa ai o primavara in care sa renasti…
Lucica,
Ma bucur ca ti-a placut, te mai astept pe la mine
Sensibil si frumos. Daca ma gandesc bine chiar melancolic. Ma uit pe geam si cand vad cum ninge ma apuca un dor de primavara…
Pingback: Tastatura cu suflet [8] | Sunt un grapefruit wordpressian, scriu cu vitamine…
Dragilor, sa stiti ca postul nu este despre mine. E chiar despre o lalea 😀 Si mie mi-e dor de primavara si asa imi mai alin asteptarea
Pingback: Mi s-a făcut un dor… | Claudia Tocilă