shutterstock_173109236

Te-am văzut, mi-ai plăcut, ce rămâne de făcut?

În weekend am primit un mail care începea cam așa:

”Numele meu este Ana. Sunt in clasa a 11/12-a in Lazar si te urmaresc de mult timp. Ieri am avut o conexiune cu un baiat cu cei mai frumosi ochi albastri la metrou la Unirii. 
Ai putea, te rog, sa postezi mesajul meu in speranta ca va vedea si ne vom regasi?

“Metrou Piata Unirii, M2. Eu urcam scarile rulante, EL cobora. Un simplu schimb de priviri si doua zambete m-au facut sa simt ca ar putea fi o poveste. Avea 18-19 ani, parul valvoi pe spate, inalt, corp atletic si cei mai frumosi ochi albastri – ah, sa fiu oare atat de norocoasa?
M-am uitat in spate dupa el si da, si el se uita dupa mine. Cand am ajuns la capat, un scenariu dintr-un film sau poate instinctul m-a trimis inapoi pe scara de coborare. Incercand sa imi fac loc printre oameni, am observat metroul ce se apropia de statie. Speram din tot sufletul sa nu fie al lui. Aproape ajunsesem inapoi pe platforma, dupa ce strivisem cativa calatori, un numar insignifiant in comparatie cu dorinta mea imensa de a-l cunoaste, cand am auzit implacabilul: “Atentie, se inchid usile!” L-am vazut in metroul aglomerat, rezemat langa usa. Am fugit spre el, a intors capul direct spre mine, de parca stia ca sunt acolo si… usa s-a inchis!
De obicei nu cred in povestile de dragoste la prima vedere, dar cei mai frumosi ochi albastri mi-au intors lumea pe dos, de vineri dupa-amiaza, de cand metroul de la Unirii, contrar denumirii, ne-a despartit dupa ce ne-a intersectat drumurile (ca e prea mult spus vietile?!)

Ceva imi spune ca acea chimie pe care am simtit-o pe scarile rulante de la metrou e o lectie pe care trebuie sa o invatam impreuna.

Asa ca tu, cu ochii tai albastri ce mi-au furat inima, daca te recunosti, te provoc vinerea viitoare sa ne revedem in acelasi loc, la aceeasi ora.”

Și mi-am zis… ce frumos, astfel de povești parcă îți redau încrederea în dragoste la prima vedere, genul acela greu de crezut, din romane și filme romantice.

Și al doilea meu gând a fost… e campanie! Am un nas pentru lucrurile astea…

Și așa a fost, dar e una care mi-a plăcut pentru că în spatele ei sunt niște tineri care au făcut o aplicație după o experiență asemănătoare. Se știe că cele mai bune idei sunt foarte simple și apar după o nevoie reală. Iar aceasta mi se pare cât de reală posibil: când apar fiorii, chimia, potriveala în viața reală, nu pe internet, dar momentul e prea scurt, cum regăsești persoana între atât de mulți oameni? Lumea e mică, dar nici chiar așa :)

Intersect este o noua retea sociala virala in licee si facultati, cu peste 100.000 de utilizatori, din care 70.000 din Bucuresti. Are retentie de 75%, peste jumatate din utilizatori o folosesc patru zile pe saptamana, iar o treime de patru ori pe zi!

Aplicatia iti recomanda prieteni noi cu care te-ai intersectat in diverse locuri de-a lungul zilei. Este un leac impotriva timiditatii si o sansa de comunicare cu persoane pe care le-ai vazut in realitate.

Acum, daca iti zambeste baiatul cu cei mai frumosi ochi albastri sau fata cu cel mai naucitor zambet la metrou sau la cafenea, poti intra pe Intersect si va veti gasiti reciproc.

Chiar daca nu aveai aplicatia instalata, te vei putea teleporta inapoi in timp in locul in care v-ati intersectat initial. Iar daca o aveati amandoi, veti fi recomandati automat ca prieteni. Odata ce ai Intersect, primesti recomandari de prieteni in fiecare zi.

Persoanele de pe Intersect sunt mai relevante decat cele recomandate de Facebook, fiind doar tineri din locurile in care ai fost de-a lungul zilei, in viata reala (metrou, cafenea, autobuz, mall, concert etc.). Daca v-ati vazut si v-ati placut, dar nu ati apucat sa vorbiti, cu ajutorul aplicatiei o sa va puteti cunoaste in cazul in care amandoi veti fi de acord.

Creatorii Intersect sunt trei tineri studenti in Bucuresti (Laurentiu Ion, Alex Dobrin, Bogdan Tirca) care au dus conceptul in San Francisco si au pornit o runda de finantare ce evalueaza Intersect la cel putin 3 milioane de dolari. Ideea le-a venit de la o emotie reala, caci si informaticienii sunt oameni. :)

Ei si-au dat seama ca fiecare a trait o experienta asemanatoare: metrou aglomerat, o fata draguta, priviri pe furis, fiecare cu telefonul lui, nicio solutie de interactiune alta decat curajul, metroul a ajuns in statie, curajul a ramas pe loc si ea dusa a fost. Experienta i-a lasat cu un scenariu de film – sau in cazul lor, de aplicatie – si intrebarea: daca ea era “the one” si eu am pierdut-o?

Asa ca acum doi ani, Laurentiu, Bogdan si Alex si-au propus sa gaseasca solutia.

“In fiecare zi se pierd conexiuni din cauza barierelor sociale impuse de societate, care descurajeaza vorbitul in spatiul public intre persoanele care nu se cunosc, chiar daca intre acestea exista o conexiune. Asta este o problema si nu ne vom opri pana nu o vom rezolva pentru intreaga lume” – Laurentiu Ion, fondator Intersect.

Intersect este o aplicatie pentru oameni cu al saselea simt, ce se pot vedea fata in fata pentru cateva secunde, iar apoi vor sa transforme clipa aceea intr-un moment prielnic pentru un salut.

Merita sau nu sa acordam o sansa zambetelor frumoase?”

Eu zic că da. Oameni ușor îndrăgostibili, iată aplicația pentru voi :)

Descarca si distribuie aplicatia Intersect de pe:

iPhone App Store sau

Android Google Play

Intersecteaza-te cu Intersect:

http://gointersect.com

http://facebook.com/intersectapp

Foto: Love at first sight by Shutterstock


  3 Comentarii

  1. Andrei   •  

    Claudia daca imi permiti un comentariu la povestea fetei de 17 ani, se pare ca ea a avut mai mult curaj decat tipul cu ochi albastri. Poate ca daca se intorcea si el dupa ea n-ai mai fi primit acel mail. Fara sa duc in derizoriu idila suspendata la Unirii cred ca o mai buna capacitate de comunicare reala ar darama barierele sociale de care spui ca impiedica oameni care nu se cunosc sa-si vorbeasca pe strada, la cafenea, la metrou sau oriunde. Dupa parerea mea solutia cu aplicatia nu rezolva exhaustiv problema comunicarii… doar o mai… indulceste.

  2. Aurel Drăguț   •  

    Cand citesc „povesti” d’astea imi aduc aminte de filmul „On the line (2001)”… parca mai fusese acum ceva timp o faza de genul asta relatata de Cabral daca imi aduc aminte bine.

Lasă un răspuns către AlmaLavinia Anulează răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *