Sâmbăta de teatru – Oedipe la Operă

Săptămâna trecută am fost la premiera spectacolului ,,Oedipe” de George Enescu, în regia Valentinei Carrasco, o producție nouă, inedită care pune într-o perspectivă proaspătă și modernă tragedia de 2000 de ani, pusă în muzică de George Enescu.

Pasionată de tragedia lui Oedip şi de lucrarea muzicală pe această temă a lui George Enescu, Valentina Carrasco, regizor cu o vastă experienţă în marile teatre lirice din întreaga lume, a montat în premieră opera lui George Enescu la Teatrul La Monnaie din Bruxelles şi la Teatro Colón din Buenos Aires, producţia urmând să fie prezentată în luna mai 2016 şi pe scena Royal Opera House-Covent Garden.

Față de o punere în scenă clasică, opera are mesaje umaniste și moderne, iar regizoarea a inserat câteva simboluri filozofice. Oedipe se află într-un exil etern, care îl transportă în spaţii diverse, dominate însă de simbolul propriului său destin, exprimat din punct de vedere vizual prin dune de nisip. În spectacol, nisipul, omniprezent, reprezintă, în fiecare scenă, scurgerea timpului, în acelaşi timp imposibilitatea personajelor de a se opune unei forţe exterioare care le domină existenţa, o forţă negativă care se strecoară prin orice, deranjează, ascunde, dar şi dezvăluie. Motivul nisipului reapare pe parcursul piesei, mereu altfel, metamorfozat, dar punctând mereu aceeași idee și subliniind diverse momente importante.

„Am avut sentimentul că Oedipe este de fapt prins în capcana acestei clepsidre a existenţei, în destinul său, din care nu poate scăpa, dar că recunoaşte că nu putem ieşi din propria capcană dacă nu o vedem. Orbirea  în care trăieşte toată viaţa, până când îşi scoate ochii, reprezintă faptul că nu a văzut că se află ÎNĂUNTRUL clepsidrei, de unde nu poate scăpa până nu îşi duce la bun sfârşit menirea, până nu experimentează realitatea acestei clepsidre. Până atunci, el va cădea sau se va ridica precum un grăunte de nisip prins în clepsidră şi toată această mişcare, încercarea de a fugi va fi o iluzie, căci destinul îl va aduce înapoi de unde a plecat.” mărturiseşte Valentina Carrasco.

Piesa are la bază și idei filozofice: Nietzsche spune că: ”Veșnica clepsidră a existentței se răstoarnă iar și iar, mereu – și tu cu ea, praf al prafului!” Oedipe este prins în capcana clepsiderei existenței, una pe care n-o vedem, orbiți fiind. Oedipe vede abia după ce își scoate ochii, devine conștient că se află în interiorul clepsidrei și misiunea sa devine în sfârșit clară. Michel Focault completează viziunea regizorală cu un citat din ”Cuvintele și lucrurile” care se referă la faptul că omul poate dispărea ca nisipul spălat de valuri.

Decorul semnat de Blanca Añón este inspirat din mișcarea italiană Arte Povera și conține materiale brute, tăieturi simple, culori neutre care amintesc de pământ sau nisipul strecurat peste tot, dar și o oarecare atemporalitate – nu poate fi plasat într-o epocă anume. Este de remarcat și felul în care se face trecerea dintre acte, cu proiecții video atent gândite care să introducă spectatorul în starea următoare, să-l pregătească pentru schimbarea de scenă și decor. Alături de muzică, artiști, dar și de clădirea impunătoare a Operei se creează o experiență copleșitoare și emoționantă.

Livretul se citește sus, deasupra scenei și totul e foarte ușor de urmărit – asta dacă vă temeți că nu veți înțelege despre ce e vorba. Vă recomand broșura operei – care costă vreo 26 de lei dacă îmi amintesc bine – pentru o profundă înțelegere a simbolurilor și motivelor alese de regizor.

Următoarea reprezentație ,,Oedipe” de George Enescu va avea loc în data de 12 decembrie, ora 18.30. Biletele pot fi achiziţionate online la adresa tickets.operanb.ro, precum şi de la Casa de bilete a Operei Naţionale Bucureşti. Un bilet pe un loc bun este 80 de lei (parter, central) și merită din plin. Mai erau cam 80 de bilete când am scris acest articol.