Regăsirea ritmului
Când eram mai mică, în Bacău era la mare fiță să fii înscris la dans sportiv. Se crease o comunitate foarte faină într-un micuț club de dans cu vestiare înguste și un iz ciudat, dar cu cele mai fascinante oglinzi care reflectau trupușoarele noastre înțepenite în poziții fixe și corecte de dans clasic. Eram într-o grupă de ”desperecheate”, adică numai fete care așteptau câte un băiat de înălțimea lor cu care să facă pereche și să treacă la antrenamente serioase.
Cum bine vă imaginați, eu n-am mai găsit un băiat suficient de înalt care să se înscrie la dans în anul acela, așa că am renunțat. Dar mie cursurile mi-au plăcut enorm și regret tare mult că m-am oprit. E ceva în cursurile de dans, acea disciplină grațioasă, scârțâitul discret al parchetului sub poziția de salut și mâinile suspendate în aer pentru a-ți îmbrățișa partenerul inexistent…
Dintre toate dansurile, pentru mine, valsul este cel mai special. În aparență simplu ca pași, poziția corpului și ritmul negreșit pe care trebuie să-l imprimi fiecărui pas, îl fac unul dintre cele mai fascinante. Din păcate, undeva între liceu și facultate, mi-am pierdut ritmul. De aceea, abia aștept să-mi fac intrarea la reîntâlnirea cu dansul, oferită de Gillette Venus și atent supravegheată de celebrul Bursucu, pe care îl știți de la Dansez pentru tine. Poate el îmi va găsi ritmul ascuns și pierdut între fluierul piciorului și podeaua sălii de dans.
Alături de multe domnișoare simpatice, vom începe o odisee mai mult sau mai puțin stângace în lumea coregrafiei și a dansului. Pentru că picioarele sexi și îngrijite se pun în lumina reflectoarelor în timpul unui dans, iar asta, dragi băieți, vă face să vă cadă bărbile de admirație! 
Apropo de dans, la ziua unei prietene, unul din cadouri au fost doua perechi de dansatori profesionisti, platiti sa ne ofere un mic spectacol. M-a amuzat foarte mult ca pana sa vina dansatorii, am dansat noi, petrecaretii, fiecare dupa putirinta si pricepere 😀 Dupa ce au dansat profesionistii, ne-am dat seama ca noi eram de fapt niste ţopăitori scalambaiati pe acolo :))
Sper ca nu v-au stricat petrecerea si ati continuat sa dansati, asa scalambaiat
E, dupa ce ne-au dat lectii (si peste nas), ne-au invitat si pe noi sa dansam cu ei. Asa am dansat si eu prima oara in viata cu o dansatoare profesionista. Culmea e ca daca esti taune la dans, ca mine, dar te tii dupa una care stie, nu se baga de seama ca esti „afon” 😀
Pingback: Gânduri în dezordine » Blog Archive » Viața de după dietă
Pingback: Gânduri în dezordine » Blog Archive Dragi bărbați dansatori -