Nu-mi mai răspunzi la SMS

În era în care internetul ne domină atât de mult din felul în care comunicăm, SMS-ul pierde din ce în ce mai mult teren. Până acum un an și ceva chat-ul era cumva condiționat de prezența la un computer/laptop. În rest, comunicarea se făcea la telefon pe modelul clasic: voce și text. De când toată lumea are smartphone și internet, aplicațiile tip chat au acaparat comunicarea: din păcate (sau nu) Facebook Chat și WhatsApp au ucis SMS-ul. Cel puțin pentru mine.

Mă uitam prin mesajele mele din telefon și am constatat că ultimele sunt de la persoane care nu le au cu chat-ul: mama, proprietara, cineva fără Facebook (??!) și tot așa, iar celelalte sunt de la persoane care nu pot vorbi la telefon, care răspund la sms-uri de ”La mulți ani” sau oferte de la farmacii… Dovada incontestabilă că în universul meu nu se mai trimit mesaje pe telefon stă în singurele 6 mesaje de Paște. Nici ”Fie ca…” nu va mai fi la fel

Am crescut cu SMS-ul și mereu am apreciat persoanele care pot scrie unul de calitate: limitat de caractere, îți alegi cu mai multă grijă cuvintele. E ceva fermecător în felul în care un SMS de bună dimineața sau de noapte bună îți poate schimba starea. Chiar și unul dat la beție are ceva simpatic în el (depinde de conținut). Sunt nostalgică inclusiv după modul în care tresar la notificarea de SMS și la citirea unor rânduri fără avatar. Plus că a apărut acel oribil ”Seen” care îți arată când cineva ți-a citit mesajul, dar n-a ales încă să răspundă, lucru care la SMS nu există și parcă îți oferă o liniștire interioară: ”Nu răspunde pentru că încă nu l-a citit” chiar dacă nu e adevărat. Pentru mai multă siguranță,  poți să alegi și momentul în care trimiți câteva rânduri văzând dacă cineva e online sau nu.

Am o singură prietenă care îmi trimite cu regularitate SMS-uri și mi-e drag că nu a renunțat la acest obicei.

Sunt Claudia și îmi place să primesc SMS-uri.

…Dar nu le mai trimit pentru că chat-ul de Facebook m-a sedus.