Pledoarie pentru dulcegării
Zilele astea am avut senzația că, din cauza sărbătorilor împrumutate și exagerat de marketizate, mulți s-au ferit să-și sărbătorească iubirea sau se vor eschiva, sub adăpostul cinismului. Da, e clar că ea trebuie celebrată mereu și nu trebuie o zi anume în care Cupidon să explodeze în mici sau mari inimioare kitchoase prin toată lumea. Și totuși de ce să nu ne iubim la vedere măcar o zi?
Am fost și în situația în care display-ul de afecțiune mă scârbea, fugeam de el ca dracul de tămâie și totul a culminat după o despărțire complicată când a trebuit să stau la o petrecere de Ziua îndrăgostiților la o masă romantică cu o parte din clienți, care tot mă întrebau când vine iubitul meu… Iar Direcția 5 nu e trupa care să-ți aline o inimă rănită. A fost un soi de tortură, dar am înțeles, chiar și atunci, nevoia celorlalți de a-și arăta dragostea. Cu toate astea, nu pot suferi campaniile sufocante, inundația de roz în combinație cu roșu, culori care n-ar trebui să fie pronunțate în aceeași frază, darămite, una lângă alta într-o imagine.
Așa că, anul acesta, o să îmi arăt dragostea. Măcar și ca să-mi echilibrez karma, greu încercată în ale iubirii în luna februarie a fiecărui an. Vă avertizez că voi fi plină de dulcegării, atât pe 14, în lipsa lui, cât și pe 24 când va fi cu mine. Să fie în ciuda tuturor anilor în care n-am avut cui sau de ce. Și chiar dacă nu era el, anul acesta aș fi fost pro-îndrăgosteală, pentru că nu văd de ce n-am sărbători o zi de iubire. Oricum sărbătorim toate celelalte lucruri de care suntem mai mult sau mai puțin siguri, iubirea fiind singurul lucru cu adevărat universal.
Așa că încep prin a-i mulțumi lui Toma că anul acesta, indiferent că e sau nu lângă mine, mă simt iubită cum n-am mai fost niciodată. Cu fiecare zi mai mult și cu cât trece timpul mă îndrăgostesc de el și chiar de mine, așa cum mă transformă iubirea noastră. Na!
Urmează o melodie extra-dulce 
Pe mine mă enervează ipocriţii la pachet (cuplu) care refuză ziua asta aducând în discuţie clieşee. Dar mai mult ipocritele care ştiu că nu vor primi nimic de ziua îndrăgostiţilor, aşa că refuză făţarnic vehement ziua asta, sperând în secret că poate-poate iubitul o să încalce principiile cuplului şi o să-i facă o surpriză. Fete suntem.
O da! Bine punctat. Clișee sau nu, ziua asta există și merită acolo chiar și-o floare ofilită sau un pahar de vin înainte de giugiuleala zilnică (sau… după caz). Că totuși încercăm cu toții din răsputeri să menținem dragostea aprinsă în fiecare zi, merităm și noi să ne felicităm reciproc măcar una din toate restul.