Re-PLAI

Ultima zi de PLAI a fost incompletă. Am plecat mai devreme și am ratat fix concertul Subcarpați cu Filarmonica, dar am prins mai multe ore de sound check și am știut că cei care au rămas au avut parte de un show atent lucrat, repetat până la perfecțiune.

Am făcut și niște magie de copilă cu părul bălai și am ținut soarele sus vreo 3-4 ore, cât să mă plimb printre standurile partenerilor culturali, să fac o oră perfectă de yoga unde am reușit să blochez cele 873 de zgomote diferite din Muzeul Satului și să mă relaxez cum n-am mai reușit de luni bune. Eram intinsă pe o salteluță de yoga cu privirea-n frunziș, la o temperatură perfectă, mângâiată de un soare de toamnă și ascultându-mă pe mine. Și spuneam așa:

Că am încredere în țara asta și-n oamenii ei

Am văzut la PLAI chipuri luminoase, limpezi, oameni cu mult bun simț, adunați de un festival ca să se simtă cu adevărat bine. Fără scandal, fără alcool, fără alterări inutile. Oameni care își deschideau umbrela și se dădeau pe margine ca să nu obstrucționeze scena pentru cei veniți cu pelerină, care strângeau după ei, care spuneau mereu ”mulțumesc, poftim și scuze”, care au stat pe ploaie în picioare ca să vadă o piesă de teatru, care au învățat să se pună în pielea persoanelor cu dizabilități acceptând provocarea de a sta într-un scaun cu rotile sau să meargă legați la ochi, care au învățat să creeze ceva din lut, hârtie, ață și imaginație.

Sunt oamenii care vor face alegeri bune, care o să se zbată, care fac deja foarte multe pentru cei din jur sau vor face la un moment dat. Și aici îi înclud și pe organizatori cu care am avut ocazia să interacționez și mi-au dat bucățele din sufletul lor donat temporar (sau nu) festivalului.

Că merită să pleci măcar o dată pe an la un eveniment de genul acesta să te racordezi fie cu alții ca tine, fie cu tine însuți.

Ultimele mele săptămâni au fost cam agitate și intrasem într-o vrie nespecifică pe care nu mai știam să o controlez și pe care, într-un fel, mi-am provocat-o singură printr-o decizie (o să vă spun dacă se concretizează). Am plecat la Plai încărcată de gânduri, de ”nuștiucumsăfac” și de ”oareamgânditbine?” și am pierdut întrebările într-un buzunar de pelerină de ploaie. Sau prin iarbă. Ori le-au spulberat flamenco și fado de pe scenă. Cert e că azi, la întoarcere nu le-am mai găsit și tare bine mi-e.

Că se face muzică bună și este și public pentru ea

Ar fi o nedreptate să spun că toată lumea ar trebui să aprecieze muzica pentru care se simte, se gândește și se muncește. Întotdeauna cealaltă va intra mai repede în urechi. Dar tot ea pleacă prima fără să lase o urmă în tine. O lălăială e binevenită, dar până la urmă se dovedește a fi un musafir prost – care nu se șterge pe picioare și mânâncă tortul copiilor.

Am văzut oameni fâțâindu-se pe flamenco, plângând de fericire sau de tristețe pe fado, legănându-se pe muzică din Capo Verde, și dând din cap pe hip-hop-dubstep-etno (sau ce se cheamă ceea ce cântă Subcarpați).

Că supa dintr-un pahar, o felie unsă cu untură și o clătită cu magiun de prune poate fi cina perfectă dacă ai cu cine să molfăi admirativ. Mmm, ce bun!

… și în general că atunci când am schimbat anturajul cu unul iubitor de frumos am făcut cea mai bună alegere din viața mea. E greu de tot să-ți dai seama că ești într-un grup superficial, că statul prin baruri, cluburi și cafenele te poate ajuta la experiență, dar nu te poate face mai deștept, că nimeni nu citește altceva decât reviste și cancanuri, că nu știi ce se petrece în lume și cum gândesc alții viața în ansamblu, că trecerea ta prin lume poate fi importantă în anumite contexte dacă faci efortul de a te educa. Dar cum bine mi-a zis Cătălin Năstăsoiu săptămâna trecută: ”educația este o experiență traumatizantă și nu se poate face fără frustrare, de aceea oamenii renunță cel mai repede la ea.” Și când zic educație nu mă refer la școală, firește.

Acestea fiind spuse, sper că v-am făcut programul pentru începutul toamnei viitoare.

Foto: Flavius Neamciuc si Cosmin Cimil | PLAI 2014’

Festivalul PLAI 2014 este organizat în parteneriat cu Casa de Cultură  a Municipiului Timişoara şi cu susţinerea Consiliului Judeţean Timiş.

Sponsori: HELLA, Grolsch, EuroGSM, Aqua Carpatica, Domeniile Sâmbureşti, Draexlmeyer şi Kathrein