Munca de pomana
Am stat aseara destul de multe zeci de minute ca sa scriu ceva foarte serios care merita citit luni, o chestiune de maxima gravitate, cu cifre, cu statistici, cu tot ce trebuie. Ba facusem si o glumita la care credeam ca o sa zambiti, in incercarea de a mai indulci faptele serioase care va erau prezentate.
Am apasat publish si nu m-am mai uitat. Oare publish am apasat totusi? Ca, uitandu-ma printre filele blogului si negasind nici cea mai mica urma a muncii mele de aseara, nu mai stiu. Sper ca n-am fost am atat de ametita incat sa inchid si atat. Si totusi parca nu m-a intrebat nimeni daca vreau sa salvez…
Imi spunea cineva ca uneori sunt dragalasa in incercarea de a face 100 de lucruri deodata. Si mor de ciuda cand dintre ele ies doar 99 si ultimul nu tine de mine. Urasc sa fac munca de pomana, sa simt ca am investit timp, pricepere sau suflet in ceva care nu se vede. „Ai facut pentru tine” nu e o fraza care sa ma multumeasca.
Hai lasa, tot aia 
UPDATE: Am gasit postarea. Fusese o eroare in program si, desi dadusem publish, el se inchisese. Cand am ajuns acasa si l-am deschis m-a intrebat daca vreau sa recuperez ultima postare. D’oooh, normal ca vreau! :))
Am eu una la fel de buna. Scriam pentru o revista un fel de editorial saptamanal si am scos un text groundbreaking. Doamne, ce bine am mai imbinat ideile, metaforele, mesajele profunde… Era precum o poezie. Curgea de la sine.
Am salvat documentul pe desktop, urmand sa-l trimit dupa 4-5 zile. In ziua trimiterii, mi-am zis ca a sosit momentul sa-mi ordonez putin desktopul si am inceput sa sterg ceea ce nu-mi mai trebuia. Cand a trebuit sa trimit documentul, am realizat ca nu mai era acolo.
Toata noaptea am rulat un soft de recuperat datele. Nu l-am mai gasit si nici nu am mai reusit sa-l reproduc, pentru ca uitasem tot ce am scris.
Windows Live Writer sau editorul WordPress? Ambele ar trebui sa pastreze draft.
Petru – Am mai patit asta. Scriam la un atestat si s-a luat curentul exact dupa un val de inspiratie cand am scris fara incetare vreo 25 de minute si nici n-am putut sa ma opresc sa dau save. Pe vremea cand n-aveam laptop si depindeam de prize 😀 Nici n-a mai iesit vreodata la fel, in special de nervii pe care ii aveam si nu mai puteam gandi limpede, dar ce mai conteaza? :))
Ionut – scriu in Live Writer, asa ca tot ce sper e sa fie acasa
Frustrare maxima … poate-ai avut noroc sa ramana un draft salvat automat …
talking about it only prolongues its futility.
Cougar – Asa e, dar a fost nevoie de un jelit mic si public ca sa nu-l mai jelesc eu in privat. Eu deja ma simt mult mai bine ca a aparut ceva in locul lui :))
Andrei – in acelasi loc in care dispar si sosetele din masina de spalat.
unde se duc textele cand se duc?
Prea multa matematica strica, mai ales luni dimineata, nici calculatorul nu a fost de acord cu tine, deci pa-pa statistici.
Lasa-le si tu mai pe miercuri, joi astea ca se apropie weekend si slabe sanse sa mai fie cineva posomorat. 😀
Asa am zis si eu. Zici ca nici maine nu e bun ca-s trei ceasuri rele, asa-i?
Exact, miercuri sau joi ca deja incepem sa zambim, si vine si cheful de munca, chiar si de matematica. Nimic nu mai poate sa rapeasca farmecul adus de weekend, il mirosi de la distanta si cateva cifre nu au ce sa mai faca. 😀