Jumătate de festival mai târziu…

În acest weekend m-am hrănit cu teatru. Am primit la cină în fiecare seară minim o piesă de teatru care să-mi țină companie și să trezească sau să adoarmă emoții și vreau să vă spun că această ”dietă” e cea mai sănătoasă din lume.

Să vezi actori tineri căpătând experiență pe scenă în fața ta, să le simți tremurul, să le savurezi povestea pentru care transpiră, plâng, râd, își sfâșie hainele, se prăvălesc pe scenă și se schimonosesc… e de fapt tot ce ai nevoie să consumi seara.

Vineri am fost la ”Shot” și am simțit și eu că am un pistol îndreptat spre mine. Era pistolul celor care te amenință în fiecare zi cu uciderea sufletului tău, cei care te jefuiesc câte puțin de sănătatea mintală, de iubire, transformându-le în furie, în teamă, în umilință. Două femei și doi bărbați în diferite ipostaze din viață își îndreaptă reciproc pistoale nevăzute spre ei, dar victimele sunt ele… Andreea Mateiu te zguduie până în străfunduri și m-am bucurat s-o văd alături de Florina Gleznea care m-a făcut să mă îndrăgostesc de ea acum 2 ani, tot la Undercloud, la ”Cui i-e frică de Virginia Woolf?”. Se joacă la Godot.

Sâmbătă am văzut ”Comedie Neagră” și mă gândeam că i-aș fi spus mai degrabă Comedie întunecată. Nu sunt cel mai mare fan al comediilor, dar jocul de lumină și întuneric, dar mai ales întunericul în care se aflau personajele mi s-a părut numai bun pentru o sâmbătă seară. În sală se află mereu doamna Sanda Manu care face parte din juriu și care le-a fost profesoară multora dintre ei, iar aplauzele ei entuziaste îi face pe unii să se emoționeze peste măsură. Și pe bună dreptate… nu des se întâmplă ca maestrul să-și arate atât de vădit mulțumirea față de munca discipolului. De fapt, ba da, când sunt foarte buni și maestrul simte că încep să atingă desăvârșirea. Tot la Godot.

Seara s-a încheiat cu ”Vive le Funny Jazz” – un spectacol de jazz cu Anca Sigartău și Manuela Cara. Mult jazz, funny pentru cine gustă. Fără îndoială, pe scenă s-au întâlnit două talente la care nu te așteptai să strălucească în lumina reflectoarelor împreună.

Duminică a fost zi dată de la Dumnezeu. La fel ca și nebunia pe care o trăiește ”Zelda”, nimeni alta decât soția lui F. Scott Fitzgerald al cărui Gastby a fost pe buzele tuturor anul acesta. Dar F S F a avut și o soție talentată pe care a acaparat-o din toate punctele de vedere. O radiografie a relației lor, de la iubire la iad, o caracterizare dintr-un unghi personal și intim – prin prisma schizofreniei. Ioana Pavelescu trece prin stări greu de descris și te înnebunește și pe tine ca privitor. Ce nu știți poate este că actrița este mama designerului Maria Marinescu, iar rochia de inspirație ”flapper” care mi-a luat mie ochii e creată de aceasta. Se joacă la Teatrul Mic.

Replica de incheiere mi se pare una care mi-ar putea deveni motto: ”Eu doar am iubit, restul a fost la întâmplare.”

Intrăm în a doua săptămână de festival.

Foto: Cătălina Flămînzeanu