Roma – partea a III-a – Maraton prin frumusețe

A doua zi la Roma. Prin geamul nostru din apropiere de Vatican venea o lumină lăptoasă și călduță. Mă uit la ceas: 7:30. Iubesc ora de Italia!

Repede, un caffetinno la colț cu încă vreo 6 persoane care își beau cafeaua în picioare dezbătând diverse și râzând zgomotos. Încă nu mi-e clar dacă se cunoșteau dinainte… Apropo, dacă de regulă beți o cafea americană, diluată și cu lapte, nu beți ristretto sau espresso decât pe riscul vostru. Pe mine m-a luat vâjul de la un espresso extrem de aromat și irezistibil de am crezut că o să îmi sară inima din piept. Un cappucino este mai mult decât binevenit

Prima vizită era programată la Vatican, dar „dracu’ și-a băgat coada” și fix atunci și-au găsit să investească niște cardinali, deci a fost închis publicului în prima parte a zilei. Piața era în renovare, așa că Vaticanul a rămas nevizitat și nici prea atrăgător pentru mine. Eh, data viitoare.

Castelul Sant Angelo este un landmark foarte impresionant pe malul Tibrului, toate podurile au statui, iar malul scăldat în lumină cu arțarii la milimetru dilată timpul, pur și simplu.

Așa că am pornit iar pe micile străduțe care m-au sedus cu o seară înainte. Acum, fără vânzoleala fericită de cu seară, erau și mai încântătoare: destul de pustii, liniștite și la fel de misterioase. Ridicai privirea și nu vedeai acoperișuri, absolut fiecare dintre ele erau desprinse din cărțile de arhitectură.

Uite-așa, după un colț de stradă… Pantheonul, nene! Nimic, dar nimic, nu anunța că acel zid ponosit de după clădire e o construcție din secolul 1 iHr. Arată absolut impecabil și te reduce la tăcere, atât exteriorul cât și interiorul. Acolo este și mormântul lui Rafaello.

Piața Navona a fost un fel de pom lăudat. Dacă nu era acolo un târg pestriț și o mulțime de kitchuri, ar fi fost unul dintre cele mai frumoase locuri din Roma. Din păcate, baloanele colorate cu heliu și columne sau fântâni pompoase nu merg bine împreună.

În schimb, Fontana di Trevi este fantastică. O piațetă micuță și îngrămădită, cu acces din mai multe străzi înghesuite, plină de turiști și bănuți aruncați prin aer, te atrage ca un magnet și poate deveni ușor un loc de frumoase amintiri. Ah, atunci când aruncați o monedă, nu vă puneți dorințe: nu acesta este rolul ei, ci să vă asigure că veți reveni la Roma. Eu am aruncat două… ca să fiu sigură.

Acum câteva săptămâni, fără să am idee că voi avea ocazia asta, am văzut Roman Holliday, filmul vechi cu Audrey Hepburn și m-am îndrăgostit încă de pe-atunci de acest oraș, dar mai ales de Piața Spania. Aș putea să mă arunc în afrimația că acel gând anume a declanșat evenimentele ulterioare și, înainte de orice, Piața Spania era pentru mine un mare must-see. Și da, era exact cum mi-am imaginat-o.

În rest, în prima zi, diverse alte piațete, coloane, catedrale, magazine, cladiri, poduri și străzi. Nu le înșir aici pe toate că nu mai terminăm, toate sunt minunate, dar vă pot spune că nu doar obiectivele turistice sunt de văzut. Pe astea le-am povestit aici mai mult, dar adevărata Roma este între străzi, la pas, pe un ritm potolit, de dolce far niente, de savurat un pahar de vin ici și colo, de mâncat gelatto la soare și de lenevit pe banci.

Mâine revin cu Collosseumul și Forul Roman, o parte care deși, ca distanță e cea mai compactă, e locul unde am petrecut aproape o zi întreagă.