Vin sărbătorile, vin
”Ți-au plăcut luminițele de sărbători?”
”Da!!! Și bradul mi-a plăcut!”
”Hai să mai repetăm odată cântecelul pentru sebare până ajungem acasă, vrei?”
”Îl știu… Bine, da’ cânți și tu cu mine, da?”
”Bine. Hai 1, 2, 3, și: Moș Crăciun cu plete dalbe…”
Asta a fost conversația pe care am suprins-o între o mamă și fiul ei în fața blocului cât îmi căutam cheile, întorcându-mă de la o plimbare pe bulevardul Magheru cu Alex și Alina ca să asistăm la aprinderea luminițelor de sărbători. Copilul era de grădiniță, iar mama putea fi mama oricăruia dintre noi: nimic ostentativ în vestimentație sau înfățișare, adusă de spate ca să fie mai aproape de micuțul ei.
În metroul de ora 18:10 era forfotă mare: tineri, bătrâni, părinți, adolescenți și mulți, foarte mulți copii. La suprafață, bulevardul te întâmpina într-o beznă ciudată. Nici luminile de stradă nu erau aprinse, dar era plin de omeni simpli de toate vârstele care au ieșit din case pentru a se bucura de una din bucuriiile mărunte ale vieții. Becurile care s-au aprins aseară în București nu sunt spectaculoase și vor fi bune de admirat până spre 15 ianuarie. Peste o săptămână ne vom obișnui atât de mult cu ele că nici nu le vom mai remarca.
Dar în momentul în care primarul a apăsat pe butonul care le-a aprins – la 18:30 fix – întregul bulevard a scos un sunet la unison. E acel sunet minunat de mirare și bucurie colectivă care i-a unit pe toți bucureștenii de pe stradă într-o seară caldă de decembrie. N-a durat decât o fracțiune de secundă, n-a creat niciun efect și nicio altă reacție decât acel șuierat involuntar de bine. Dar e sunetul care a declanșat sărbătorile.
Doamne, cat mult mi-as fi dorit sa fiu acolo, sa simt si eu acea atmosfera atat de magica, de sarbatori…
Foarte frumos scris, felicitari. E prima oara cand comentez pe acest blog, dar sunt p-aici de cateva saptamani.
Iti apreciez mult stilul si in general, blogul. Din nou, felicitari 
Iti multumesc, Iulia! a fost intradevar un moment special, nu stiu daca l-a sesizat multa lume.
Ma bucur ca-ti place pe aici pe la mine, sper sa ne revedem cat mai des in comentarii
Mi-as dori sa fi putut sa conservam starea sufleteasca de Craciun in borcane si sa deschidem in fiecare luna cate unul.
Eu abia dupa ce ma vad cu voi simt ca e Craciunul…
Mi-e tare dor de casa, mult ca niciodata!
Nu stiu daca detin un sentiment acut de patriotism, nu stiu daca ma mai misca ideea de a fi mandru ca sunt roman, dar stiu ca avem cu ce.