Ultimele sanse
In ziua cand s-a intors iarna asta odioasa la final de martie si am vazut imprejurimile acoperite de alb, am avut o reactie care nu poate fi reprodusa aici. Am fost asa dezamagita de parca mi-a furat cineva cadourile de sub brad, de parca s-a vandut ultima briosa in fata mea, de parca am asteptat sa-mi creasca parul un an si mi-a lipit cineva o guma de mesecat pe crestet. Asa de rau a fost!
Asteptam primavara ca pe o gura de aer, exact ca atunci cand deschizi fereastra in camera unui om bolnav cu somnul greu. Unde mai pui ca, iesind in aerul rece din prima zi de ninsoare, am avut un deja-vu neplacut de parca era iar inceput de decembrie si nu era bine. Pentru o clipa, m-am simtit ca in Ziua Cartitei si ca sunt obligata sa traiesc fara incetare intr-o iarna intunecata si lunga.
Dar apoi m-am gandit ca poate nu mi-am incheiat socotelile cu toti fulgii din sezonul iarna-iarna si poate ca trebuia sa facem pace, chiar si foarte tarziu.
E ultima sansa in care puteti sa va jucati in zapada si peste o saptamana sa mergeti cu bicicleta.
E ultima sansa in care puteti sa admirati zapada peste flori galbene de primavara.
E ultima sansa sa aveti fulgi pe puloverul preferat si apoi polen pe tricou.
E ultima sansa in care puteti sa purtati caciula si palarie de soare la diferenta mai mica de o luna (fara sa plecati in vacanta).
Fie, hai sa ii gasim si niste parti bune ciudatei reveniri a iernii. Da’ numai de data asta!
Ciudată atmosfera, de-abia începusem să naftalinicesc hainele groase. Să nu mai zic că a reuşit să îngheţe pe lângă cele trupeşti şi businessuri care ne aduceau ceva bucurii la sfârşit de lună. Pot spune că situaţiile astea mă lasă rece, la propriu.
Dar hai să-ţi zic cum văd eu din alte perspective bune această „iarnă refulată”, aşa cum îmi place să-i spun. E ultima şansă de a respira un aer rece, proaspăt, înviorător, e ultima şansă de a ne a ascultă muzică veche, în special cea clasică, e ultima şansă când ne putem destrăbăla pe-o pârtie, la munte.
PS: Optimism avem tot timpul, doar că din când în când, trebuie scuturată zăpadă de pe el
Am ratat aceasta ultima sansa. Cand am vazut cum ninge (nu pot sa reproduc ce am scos pe gura), am ramas in casa si am mai iesit azi.
Am avut un sentiment plăcut atunci când am realizat că nu trebuie să dau zăpada din drum pentru că știam că se va topi oricum peste o zi.
Sper doar ca organismul meu să poată trece cu bine perioada aceasta cu diferențele de temperatură.
Si al meu! Hai sa fim sanatosi 😀
Am fost singura care s-a bucurat? :))
Cand a dat zapada pe la noi, eram in tarile calde..