cenusareasa.jpg

Ține poveștile copilăriei aprope, fii povestaș!

Povestea mea preferată de când eram copil a fost Cenușăreasa. Nu știu dacă era pentru că am ținut tot timpul cu cei slabi și mai năpăstuiți, ori pentru că de mică mi-au plăcut poveștile de iubire cu un prinț care se dă peste cap pentru cea care i-a furat inima dintr-o privire. Cert e că mi s-a părut un final mai mult decât mulțumitor pentru toate greutățile pe care le-a îndurat sărmana Cenușăreasă, care nici n-a primit un nume decent.

cenusareasa

Dacă ar fi să spun o poveste cuiva care are nevoie să evadeze din lumea agitată în care ne învârtim cu ambii pantofi, Cenușăreasa ar aduce cele mai dulci priviri. Și chiar o s-o fac, pentru că, începând de anul acesta, banala dată de 15 decembrie va deveni Ziua Poveștilor. Aceasta este data pe care ne-o datorăm nouă, cei mari și ocupați, să dăruim gândul bun și zâmbetele pe fețele murdare de cenușă ale celor mai puțin norocoși.

Și pentru că am fost învestită în ”povestaș,” voi strânge în jurul meu câteva persoane și îi voi opri din clipele lor de agitație să le spun povestea cu final fericit a Cenușăresei și să le atrag atenția că, deși de Crăciun și eu și ei vom primi cadouri și sfârșitul pe care ni-l dorim, există Cenușărese mici pentru care prințul are nevoie de ajutor în a le găsi la spital sau într-o casă maternală.

Organizația Beneva își pune toate energiile bune în mâinile lui Moș Poveste care a ales locuri în care pe 15 decembrie fiecare povestaș va citi o poveste și va duce mai departe mesajul său. Fie că ai timp să te duci într-unul dintre aceste locuri, fie că îți alegi un loc cu care ești mai familiarizat (birou, o grădiniță, scara blocului etc), trebuie doar să-i scrii lui Moș Poveste pe adresa mospoveste @ gmail.com cu planul tău și vei primi toate informațiile de care ai nevoie. Ba chiar poți să-mi spui și mie dacă ești interesat și, în calitate de ”povestaș” îți voi pune la dispoziție toate detaliile. Vino cu fotografiii, mărturia ta și orice poveste care s-a întors spre tine pe acea adresă de mail sau pe contul de Facebook dedicat acestei zile ca să ne bucurăm împreună.

Celor care te vor asculta trebuie să le spui că ești ajutorul lui Moș Poveste și că, prin tine se transmite bucuria de a dărui. Iar dacă o vor face, să le spui că anul acesta, orice dar merge către copiii de la bolnavi de cancer de la Marie Curie, copiii de la Caritas, cei de la Casa Agar – Centru Maternal. Și nu numai.

E important să ținem poveștile copilăriei departe de spital, de case de copii și să le dăruim doar în inimile lor.


  3 Comentarii

  1. Roxana Ristea   •  

    Si povestea mea preferata este Cenusareasa. Asta poate pentru ca la sfarsitul clasei a6-a sau a7-a am jucat in piesa de teatru a clasei noastre, regizata tot de noi, si am fost insasi Cenusareasa :) Cel mai mult mi-a placut scena in care eu, Cenusareasa, m-am transformat in printesa, si anume: aveam pe mine un capot, iar pe dedesubt o rochie. Atunci cand a trebuit sa ma transform, un coleg de sub catedra mi-a tras de pe mine capotul si am ramas in rochita. A fost un moment interesant. A, iar printul era o colega, cea mai buna prietena a mea, care isi facuse mustata si cioc see you o carioca neagra :)) Nu o sa uit niciodata ca am fost macar pentru cateva ore CENUSAREASA. :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *