dizABILITATE-3

Privește-mă: sunt pierdută cu harta-n mână!

De fiecare dată când am fost turistă într-un oraș nou, străin, am fost cu cineva care îl știa deja: ori locuia acolo, ori mai fusese și se învățase cu majoritatea locurilor în care ne plimbam – așa că nu mi-am bătut niciodată capul cu hărți, cu direcții de mers, fiind mai degrabă atentă la ce-mi doream eu să asimilez dintr-un loc nou. În plus, am avut mereu senzația că mă […]

Citeste mai departe

Aveți ocazia să ștergeți lacrimile unui copilaș

Cred că ați observat deja că blogul meu are o temă care se repetă destul de frecvent: copilăria. Asta se întâmplă pentru că am avut o copilărie magică în Moldova mea plină de povești, de Ancuțe și de Smarande, de râuri, ramuri care m-au crescut și m-au modelat ca pe o bucățică de lut: să-mi placă mai mult în iarbă decât pe-o canapea, să-mi simt sufletul viu când mă bate […]

Citeste mai departe

wlEmoticon-smile.png

Ce-mi (mai) doresc de ziua mea

Azi e ziua mea. Pentru că știu că voi primi toată ziua multe urări minunate pe care mi le veți face și cadouri care mi se potrivesc, vă mulțumesc. Vă zic dorința pe care o voi sufla în tortul cu fructe de pădure pentru că nu mi-e teamă că nu s-ar îndeplini: îmi doresc să am mereu puterea asta de a aduna în jurul meu oameni buni care mă vor […]

Citeste mai departe

30 de secunde înseamnă o viață

Ești bine? Ai tot ce-ți trebuie pentru a supraviețui azi? Ai mâncat sau urmează să mănânci? Ai 22 de lei? Te doare ceva încât crezi că nu vrei trece ziua de azi? În câteva secunde după ce vei termina de citit doar acest paragraf un copil moare de malarie. Zilnic, 3000 de copii nu supraviețuiesc unei boli provocate de o mușcatură de țânțar… Nimic, dar nimic, nu mă emoționează mai […]

Citeste mai departe