dizABILITATE-3

Privește-mă: sunt pierdută cu harta-n mână!

De fiecare dată când am fost turistă într-un oraș nou, străin, am fost cu cineva care îl știa deja: ori locuia acolo, ori mai fusese și se învățase cu majoritatea locurilor în care ne plimbam – așa că nu mi-am bătut niciodată capul cu hărți, cu direcții de mers, fiind mai degrabă atentă la ce-mi doream eu să asimilez dintr-un loc nou. În plus, am avut mereu senzația că mă […]

Citeste mai departe

Aveți ocazia să ștergeți lacrimile unui copilaș

Cred că ați observat deja că blogul meu are o temă care se repetă destul de frecvent: copilăria. Asta se întâmplă pentru că am avut o copilărie magică în Moldova mea plină de povești, de Ancuțe și de Smarande, de râuri, ramuri care m-au crescut și m-au modelat ca pe o bucățică de lut: să-mi placă mai mult în iarbă decât pe-o canapea, să-mi simt sufletul viu când mă bate […]

Citeste mai departe