Știința fericirii
Funcționez pe un mix de intuiție și dovezi. Cred în știință și dovezi palpabile, sunt sceptică și nu sper în miracole și fericiri inexplicabile, iar riscurile pe care mi le asum sunt în mare parte acoperite de ceea ce știu, rămânând în același timp riscuri pentru că sunt conștientă că nu pot controla oameni și situații.
N-am învățat asta ușor. Eram ”fata cu planul” și eram, ca majoritatea dintre noi, foarte dezamăgită când lucrurile nu funcționau ceas cum le gândisem eu. În timp, frustrările au ajuns la un punct în care o dădusem în pesimism și părea că nu-mi iese chiar nimic. Nu aș putea să spun care eveniment specific din viața mea m-a făcut să-mi schimb perspectiva: nu cred că există momentul t-0, dar la un moment dat, fără să renunț cu totul la plan, i-am lăsat loc de eșec, am decis că orice se poate drege din mers, că fiecare acest plan e doar o etapă și că în scurt timp n-o să mă mai afecteze deloc, oricât de dificil ar fi părut în ochiul furtunii.
Practic, ce înseamnă asta? Că în loc să aștepți să treacă dezamăgirea unui eșec, dai pe fast-forward și te împaci cu ea mult mai repede. Să facem un exercițiu: gândiți-vă la cea mai mare greșeală sau suferință din ultimii… nu știu, 3 ani (mă îndoiesc că în 3 ani n-ați avut niciuna). Nu-i așa că totul s-a rezolvat, ba mai mult, că a fost spre bine?
Ei bine, fericirea/calmul ulterior nu sunt sentimente inferioare fericirii obținerii unui lucru conform planului. Dar cine are răbdarea și convingerea că oricum o să fie bine?
Toate lucrurile acestea sunt bazate pe știință, nu e blabla de gândire pozitivă. E o tehnică de învățat bazată pe descoperiri și studii. Cam ce zice profesorul Dan Gilbert aici.
O zice și Ethan Hawke aici: ”I love being a father. I think there’s a great lie that we tell kids that pleasure creates happiness. Young people think: “Oh, if I get this, I’ll be happy.” But in a lot of ways it’s meeting your responsibilities that makes you happy.”
*Fata din fotografie este o tânără care vindea semne de carte din cupru și mărgele în orașul vechi din Budva, Muntenegru. Erau 35 de grade la umbră, o umiditate insuportabilă și niciun fir de vânt, dar ea era fericită acolo făcând ce-i place. Sper că a suprins fotografia blândețea care o înconjura și că vă dă măcar un mic sentiment de bine cum mi-a dat mie prezența ei.
Tweet