Scurtă etichetă pentru Facebook
Se pare că nu sunt singura care se confruntă cu un fenomen care începe să ia amploare și care, personal, începe să mă supere.
După cum bine știți, lucrez în comunicare pentru două branduri. De asemenea, sunt foarte mult online pe Facebook prin natura jobului meu. Plus că am internet permanent pe telefon și un messenger de Facebook care ma anunță atunci când îmi scrie cineva pentru că sunt oameni cu care vreau să vorbesc mereu și vreau să primesc notificări atunci când îmi scriu sau îmi răspund. Ceea ce adaugă la timpul în care eu apar online pe chat chiar dacă nu stau concret pe Facebook ca alți utlizatori. Cu toate astea, Facebook și în special chatul rămân pentru prieteni și discuții la care vreau să iau parte.
Motivul acestui preambul este faptul că mi-am atins limita cu toate solictările profesionale care vin via Facebook chat. Cum să spun eu ca să fie cât mai elegant cu putință…? e greșit! E foarte greșit să-mi descrii proiectul tău/produsul tău/intenția ta cu produsul pe care îl comunic eu pe un chat!
Facebook nu e un mare Pagini Aurii unde, atunci când n-ai contactul profesional al cuiva, îl contactezi printr-un mesaj! Pentru asta există LinkedIn sau alți oameni care te pot pune în legătură cu mine. Facebook chat nu este o altă adresă de mail la care pot fi contactată, ci un mediu rapid prin care pot discuta cu prietenii mei. Adresa mea de mail e aproape publică, iar cea de la birou e foarte ușor de aflat. La fel și cu numerele de telefon.
Da, Facebook poate fi un loc unde ceri, cel mult, un număr de telefon ca să detaliezi apoi alte discuții. Cel mult!
Valabil și pentru Watsapp: dacă ai numărul meu de telefon, de ce nu mă suni?
Până una-alta, începând de săptămâna aceasta, nu mai răspund la solicitări profesionale venite pe chat. O întrebare? Da. O propunere? Nu. Sunt atât de multe alte feluri în care poți să dai de mine că e păcat să pornim pe picior greșit.
Foto: Online by Shutterstock
Tweet
Pingback: Primavara frumoasa!
Pingback: Mici detalii care fac diferenţa, mai ales în PR | Andrei Cismaru
Pingback: Mici detalii care fac diferenţa, mai ales în PR | Andrei Cismaru