Premiul Nobel nu te face mai deștept
Se pare că premiul Nobel nu-ți garantează faima întotdeauna. Mulți dintre laureați rămân oarecum necunoscuți în afara cercurilor științifice și s-ar putea remarca în fața publicului larg doar printr-o perlă care le va aduce recunoaștere globală. În fața acestei dileme s-a aflat, poate fără să-și dea seama, și profesorul Tim Hunt, laureat Nobel și profesor al universității britanice University College London.
„UCL a fost prima universitate din Anglia care a admis studenti de sex feminin in termeni egali cu cel barbati, si universitatea crede ca acest rezultat este compatibil cu angajamentul nostru fata de egalitatea de sex” se arată într-un comunicat de presă de la Universitate. Foarte simpatic. Însă profesorul (în vârstă de 72 de ani, deci cu experiență hmm…) a ținut să arate că sunt trei probleme cu fetele în laboratoarele științifice:
”te îndrăgostești de ele, se îndrăgostesc de tine și când le critici, plâng”
Three things happen when they are in the lab,” he said, „you fall in love with them, they fall in love with you, and when you criticise them they cry.BBC.com
Ba mai mult, el a spus asta ca un argument pentru înființarea laboratoarelor împărțite pe sexe…
#TeDoareMintea
Nu e nevoie să mai spunem că ilustrul profesor și-a dat demisia, pentru că se poartă zilele astea: când zici o prostie mai mare decât tine (tu fiind o somitate), te discreditezi și cazi într-o dizgrație veșnică. Într-un fel, e trist: omul acesta probabil că are niște merite profesionale remarcabile, dar va rămâne în istorie ca laureatul Nobel cel misogin.
Există o întreagă discuție despre motivele pentru care se ajunge aici în anul Domnului 2015: de ce nu sunt încurajate femeile spre domenii științifice și de ce încă sunt considerate excepții și nu o regulă? Personal, cred că principalul motiv este că nu sunt încurajate de mici, din start pleacă cu ideea că trebuie să fie altfel, să se lupte cu stereotipiile. Curiozitatea le e destul de curând tăiată cu chestii roz, ore de balet și alte lucruri ”de fete” și mai bine pictură decât matematică, mai bine educație fizică decât fizică, mai bine concurs de Miss decât Olimpiadă. Dacă totuși ajung acolo, întâlnesc misoginia atât din partea colegilor, cât și, mai rău, din partea profesorilor și renunță pe parcurs nu din cauza performanțelor, ci a presiunilor.
Avem un exemplu foarte bun în acest sens, povestea lui Meg Urry, profesor de fizică și astronomie la Universitatea Yale. Aici.
Și totuși e o parte distractivă din toată povestea asta: reacția femeilor din știință care au găsit modalitatea perfectă de a da peste nas lui Tim Hunt. Au folosit social media în folosul lor și au creat hashtagul #distractinglysexy. Mai exact:
Și multe alte exemple aici (Facebook) sau aici (Twitter).
Foto: Nobel Prize by Shutterstock
Tweet
Adică pentru un comentariu de genul ăsta un laureat cu Nobel este forțat să demisioneze? Ca bărbat român, homofob și un pic misogin, mi se pare complet aberant. Chiar închipuindu-ne că era serios în afirmații, până la urmă era opinia lui. Serios acum, deja se trece peste orice limită de acceptabilitate cu inchiziția asta marxistă.
Felicitări Felix, comentariul tău este concluzia articolului meu. ”Inchiziția asta marxistă” – Îmi explici și mie ce înseamnă asta?
Se întâmplă că la nivelul asta opiniile domnului Hunt generează reacții și nu mai poate fi trecut în tagma celor care au o părere și atât. Până la urmă, și fetele respective și toată lumea care i-a sărit în cap a avut o părere. Și da, chiar era foarte serios în afirmații pentru că a ținut să le reitereze și când și-a anunțat demisia. Altfel, nimeni nu vorbește pe la conferințe sub pretextul că are o părere, ci că vrea să fie ascultat și să-și găsească adepți care să fie de acord și să-l urmeze. Înțelegi unde bat?
Btw, a fi homofom și un pic (mai mult) misogn nu e un motiv de mândrie, te rog să nu mai defilezi cu aceste etichete, sunt jenante.
Cum altfel decât dezamăgitor în platitudinea lui corectă putea fi răspunsul tău? Accept să fiu înfierat cu mânie proletară. Mi-am expus apriori atributele nu din mândrie, ci tocmai pentru a preîntâmpina o posibilă părere bună despre mine.
Eu militez pentru pluralism iar marxismul cultural, excesiv de puternic în mediile academice americane, se opune tocmai acestui lucru. Exact ca în regimul comunist, este instituită o unică schemă de gândire și tot ceea ce iese din acestă linie reprezintă derapaje care trebuie corectate urgent sau eliminate din spațiul public prin intimidare și violență simbolică.
Nu știu ce vârstă aveai înainte de ’89, dar ceea ce se întâmplă acum în Vest îmi evocă neplăcut acele vremuri, autocenzura generalizată și teroarea difuză în toate straturile sociale. Mă îndoiesc că ți-ar plăcea o astfel de lume. Gândește-te că la putere, formală sau informală, ar putea să ajungă alte grupări ideologice care să-și impună „adevărurile” particulare celorlalte grupuri sociale care nu le împărășesc. Este dezirabil acest tip de societate?
Uite și explicațiile omului care pare că nu este conștient încă de minunata lume nouă pe cale de a fi edificată:
“I was very nervous and a bit confused but, yes, I made those remarks – which were inexcusable – but I made them in a totally jocular, ironic way. There was some polite applause and that was it, I thought. I thought everything was OK. No one accused me of being a sexist pig.”
Asta dacă ereticul mai are dreptul la apărare. Pare din ce în ce mai evident că nu.
http://www.theguardian.com/science/2015/jun/13/tim-hunt-hung-out-to-dry-interview-mary-collins?CMP=fb_gu
Daca ai ajuns sa iei premiul Nobel, esti cumva in randul geniilor, care stim cu totii ca au in anumite privinte, ciudatenii, greu de trecut cu vederea. In cazul dlui Hunt se poate vorbi de discriminare care este un subiect deosebit de sensibil al zilelor noastre. Iar de la o astfel de personalitate nu te astepti la devieri de felul acesta; tocmai de aceea reactia e mult mai agresiva, iar personal, mi se pare firesc sa fie astfel. Pana la urma suntem egali in astfel de drepturi cu sau fara Nobel.