Prăjiturim, Măria Ta Scorțișoară!

Mi-am propus eu multe anul acesta. Făcusem planuri multe și colorate, cu tot felul de arome în minte. A început total neașteptat, m-a aiurit de tot, mi-a dat peste cap toate listele, m-a învârtit pe toate părțile, mi-a testat toate limitele omenești și îmi cam place unde mă poartă. E abia aprilie!

Un singur lucru nu era sigur pe listă: că nu va mai avea gust de dulceață de cireșe amare, ci mai degrabă de scorțișoară. Cum așa? Păi e simplu: scorțișoara e amăruie, ea e bună doar pudrată pe ceva dulce pe care să-l gătești tu cu mâinile tale. Adică, uneori e nevoie să-ți construiești cu mâinile și mințile tale o stare de bine pe care viața să pudreze scorțișoară amăruie, dar aromată. Împreună, o să iasă ceva atât de irezistibil încât să te placi și să ademenești vecinii de viață pe la ușa ta.

Prea multă metaforă olfactivo-gustativă? Hai să simplificăm: a fost odată o prăjitură cu scorțișoară de Makara, din muntii Indoneziei care m-a făcut să plâng de fericire. Eu credeam că acest minunat condiment merge doar cu plăcinta de mere și cu vinul fiert. Dar Zeul Gustului de Dulce mi-a scos în cale un rulou care a provocat papilelor mele mici orgasme. Lăsați aluatul, zahărul, vanilia și siropul de ciocolată să vină la mine! Și peste toate astea aruncați lopeți de scorțișoară!

Eu sunt mai curioasă din fire și îmi place să despic ruloul în îngrediente, cei ”vinovați” de plăcerile mele aromate – Cinnabon, m-au invitat în bucătărioara lor din Afi Palace. Și pentru că unul din lucrurile dulci pe care le-am făcut cu mâna și gândul meu este blogul acesta scorțișorit, invit 4 cititori să vină cu mine. Eu v-aș lua pe toți, să facem un praznic diabetic, dar de data aceasta am doar 4 locuri 

Joi vă zic cum a fost și totul despre procesul tehnologic, cu poze. Dacă vreți să intreb ceva sau aveți curiozități, ziceți aici și intreb pentru voi.