Poveștile unor curajoși la drum

Drumul meu până la birou e, uneori, presărat cu un strop de aventură. Pot avea, chiar de la prima oră a dimineții, o mică dramă sau o mare bucurie, în funcție de cum prind metroul. De la geamul garsonierei mele nu se vede nici răsăritul, nici apusul, dar se vede Intercontinentalul. Nu-i chiar o priveliște, dar e mai bine decât la alții. Am două parcuri aproape unde vara am posibilitatea să mă întind în iarbă și iarna să fac un om de zăpadă. Nu-i chiar un vârf de munte, dar când privesc în sus, tot niște crengi de copac și-un cer văd.

Hai să fim serioși, acasă în Oraș nu-i decât o junglă urbană și pericolele sau bucuriile cele mai mari sunt create de oameni, nu de neprevăzut și nu de natură. E mai puțină aventură în viața de acasă, iar pentru cei care visează să vadă lumea în lung și-n lat, city break-urile și biletele de avion nu sunt decât o alternativă sigură și lipsită de adrenalină.

Două povești mi-au atras atenția de la o vreme și le-am urmărit cu sufletul la gură de parcă aș fi fost o muscă pe ochelarii lor de soare. Emoțiile transmise sunt destul de puternice, chiar și prin scris sau fotografii din locuri pe care, cel mai probabil, nu le voi vedea niciodată așa cum le-au trăit ei.

Pe Bogdan îl știu de ceva timp și e plecat de mult cu pluta Anul trecut a călătorit pe Mureș întocmai ca Huck Finn și a trăit să povestească prima aventură urmărită de zeci de oameni din toată țara. Prima aventură se mai găsește încă aici. Apoi a făcut autostopul cu destinația Oktoberfest la sfârșitul lui septembrie. Și pentru că a ajuns cu bine, s-a gândit s-o ducă un pas mai departe.

Anul acesta a venit cu un nou vis: să vadă Aurora boreală. Și de ce să ia avionul când poate să îl ia toată lumea în mașină, să afle povești interesante de pe drum, de la oamenii cu care s-a însoțit? A văzut-o, a fost minunată și și-a îndeplinit un vis.

„Ce mai frumoase au fost momentele cand am putut sa vorbesc cu cei care ne luau la ei in masina si cu care puteam sa purtam discutii, sa aflam lucruri noi despre cultura si mentalitatea lor.
In opinia mea, calatoritul cu autostopul nu are ca obiectiv ajungerea la o destinatie, ci cunoasterea unor oameni noi care sa te ajute sa intelegi ce te asteapta acolo. De fapt, atunci cand calatoresti este la fel ca atunci cand traiesti: nu conteaza unde ai ajuns, cu cum ai ajuns acolo. ala e deliciul”

***

A doua călătorie e una despre care nu știu dacă ați auzit prea multe. Timpul nu e pierdut pentru că sunt un pic peste jumătatea traseului. Micadu, adica Alex și Andreea formează un cuplu încântător care a hotărât să ducă două ii bucovinene să vadă Americile de la un capăt la altul, pe motocicleta lor neînfricată Gunnar. Cu ii-le în Lumea Nouă e motto-ul lor și au o mulțime de povești interesante, din nordul Canadei, până în Mexic unde sunt acum. Se îndreaptă spre sudul extrem al Americii de Sud și devine din ce în ce mai interesant.

Alex și Andreea se bucură de orice nou urmăritor și simt căldura susținerii de acasă. M-au abordat după ce le-am share-uit pe Facebook povestea cu momentul în care au ajuns la Grand Canyon și mi-au mulțumit. După ce mi-au înveselit zilele de vreo două luni încoace, tot ei mi-au mulțumit!

I-am rugat să-mi scrie câteva rânduri despre cel mai frumos moment al călătoriei lor de până au ajuns în Mexic.

”Cel mai frumos moment trait in calatoria asta… uf sa stii ca e tare greu sa numesc doar unul. Daca este sa fiu sincer, trebuie sa spun ca cel mai frumos moment este la fiecare sfarsit zi, cand ajungem cu bine si sanatosi, in locul unde urmeaza sa ne oprim. Pentru asta suntem cu adevarat recunoscatori. Cat despre locurile pe care le vedem, sa stii ca ne-au mai intrebat prietenii ce locuri ne-au placut cel mai mult. De cate ori am incercat sa raspund mi-am dat seama ca mi-au ramas mult mai preganti in memorie oamenii intalniti in drumurile noastre decat anumie locuri in sine. Deci cei mai frumosi au fost de fapt oamenii din locurile prin care am trecut. Acum pot spune cu mana pe inima ca batranii nostri aveau intr-adevar dreptate cand ne invatau ca „omul sfinteste locul”

Așadar, nu e despre destinație, e despre călătorie și îi puteți urmări pe site, pe blog sau pe Facebook. Scrieți-le, o să se bucure și puteți participa la aventura vieții lor.

Trăiți o aventură, chiar și de acasă!