La furat de cai

Am avut un weekend prelungit și foarte plin. Oameni dragi din trecut și prezent, oameni cu totul noi, români, străini, veseli, unii nehotărâți, unii care le fac pe toate la timpul lor, oameni care trăiesc clipa și alții care lasă lucrurile să se întâmple. Aș scrie despre toți, i-am privit fascinată pe fiecare în parte și am respirat din aerul vieții lor câteva clipe. Unele mai lungi, altele mai scurte, dar între ei a fost un mic grup care m-a învățat o zicală foarte simpatică.

George și Stephan s-au cunoscut acum 20 de ani la Viena. Tineri, ambițioși, cu valori comune, gata de muncă și cu mințile pline de proiecte și planuri de viață. Au petrecut ceva timp împreună muncind și apoi drumurile lor s-au despărțit, George s-a întors la Luxemburg, Stephan a început să călătorească prin toată Europa. Au mai ținut legătura cu un mail sau un telefon mai mult sau mai puțin formal, dar nu s-au mai văzut. Anul 2012 i-a găsit pe amândoi în București, fără să știe unul de celălalt.

Vă puteți imagina ce surpriză a fost pentru ei să se regăsească tocmai aici! Eu i-am prins exact la câteva zile după acest moment și mi-au povestit istoria asta a lor cu o bucurie nemaipomenită. Și cum se veseleau ei cu niște pahare, George mă ia deoparte și îmi spune:

”Noi în Luxemburg avem o zicală: există unii oameni în viață cu care să mergi la furat de cai. Așa e Stephan pentru mine!” Sună aiurea în română, dar așa cum a zis-o el în engleza lui cu accent grozav: ”There are some people that you can steal horses with” a explicat tot.

Deci, conform unei zicale din Luxemburg, există oameni pe care te poți baza atât de mult încât să faci toate nebuniile cu ei, oameni în care să ai totală încredere și cărora le datorezi întregul tău respect. Nu fură nimeni concret cai în această discuție, dar dacă existența ta ar depinde de-o nebunie la un moment dat, ai avea cu cine s-o faci?

Și mai important, tu ai pleca la furat cai cu tine însuți?