Ce gustam in Germania

Dupa cum mi-a promis prietena mea, in Hanovra am mancat absolut la fiecare masa ceva ce nu mai incercasem inainte. Acesta nu este un blog culinar si proprietara silfida nu este o gurmanda, dar unele lucruri nu pot fi trecute cu vederea. Dragostea trece prin stomac si daca e asa, pot spune ca imi bate inima destul de tare pentru Hanovra.

Culmea, primul meu pranz din Germania a fost in graba… la japonezi. Acestia sunt noodles-ii lor, mai grosi si un pic mai aromati decat cei chinezesti si veneau la pachet cu pachetele de primavara. Nu-i cea mai aratoasa mancare, dar a fost delicios. Veneau pe farfurii cu modele japoneze si se pare ca toata lumea stie sa foloseasca betisoarele. E plin de restaurante asiatice peste tot prin centru, alaturi de cele indiene, turcesti si arabesti.

Seara m-au dus oamenii astia draguti sa incerc bucataria traditionala bavareza. Portiile de mancare sunt U-RI-A-SE! Doua ca mine lasau in aceeasi farfurie mai mult ca sigur. Adevarul e ca, fiind foarte umed si de multe ori cam rece, consumul de energie este destul de mare, mai ales ca majoritatea merg pe biciclete, asa ca portiile sunt binevenite pentru ei. Pentru sedentara din mine… se cere un doggie bag.

Aici e o ulcica in care se aflau doi Weißwurst si veneau impreuna cu un prezel (covrig) german si mustar dulce.

Pentru ca nu intelegeam prea bine meniul si pentru ca toate carnurile mi se pareau greoaie, am mers la sigur cu un snitel, ciuperci cu sos alb si cartofi prajiti (Schnitzel Jäger Art). Au venit impreuna cu o salata si bine au facut pentru ca din ce vedeti aici, eu am mancat toata salata, ciupercile si un sfert de snitel. Cu toate astea, farfuria am predat-o goala pentru ca ai mei au fost cuminti si au mancat tot

Dupa ce am gustat din Gebratene Schweinshax’n care e un ciolan cam cum se face la Carul cu Bere dar care vine cu un sos greoi si o garnitura de varza acra traditionala si un pic din Halbes Brathendl care e literalmente o jumatate de pui, am trecut la desert.

Desertul meu a fost o sarbatoare a zaharului: Kaiserschmarrn im Eisenpfanderl e un fel de clatita mai crocanta si mai groasa, tavalita prin zahar care se ineaca intr-o dulceata. Pe acesta l-am impartit si tot a ramas un pic.

Pe Germknödel vi l-am aratat si intr-un alt articol. Este un soi de galusca de painita fina cu gem inauntru si cu sos de unt dulce pe dinafara. Ceva potrivit de dulce si aproape sofisticat. 

In rest, am mai mancat pe fuga diversi wursti, covrigi nemtesti si alte mizilicuri de pe strada pentru ca eram mereu pe drumuri, iar sambata seara am fost la cina la prieteni care ne-au gatit acasa rosii umplute cu gouda, spanac si… tortilla de patatas. Iar desertul a fost un strudel cu mere din gradina lor si cu frisca proaspata. Ceva de vis, va zic!

Insa despre aceasta gogoasa (nu mai stiu cum se numea) trebuie sa va spun ca a fost… de poveste! Inauntru avea umplutura de placinta de mere si deasupra o glazura indecent de dulce. Insa, combinat cu merele era intr-un echilibru diabetic numai bun

Cand am fost la Celle, v-am povestit ca am poposit la un restaurant medieval. Mancasem cumva de pranz asa ca am ales un platou pe care sa-l impartim. Carneturi, branzeturi, salamuri si carnaciori, castraveti murati, ceapa verde si o paine calda cu mirodenii pe care o banuiesc sa fi fost prajita in untura pentru ca se numea painea vanatorului. Si cu asta ne-am luptat, dar le-am facut drumul lin cu o bere cu miere si met – un vin din miere.

Intr-una din seri mi-a gatit prietena mea acasa. Wursti albi, sauerkraut rosie si galuste din paine care se fierb cu sare, Knodel. Deja si apetitul meu se reglase si aproape ca am dovedit toata farfuria, spre bucuria celei-mai-înțelepte-dintre-roșcate care credea ca sunt bolnava de mananc cat o vrabiuta.

Nu va impacientati, legume si fructe au fost consumate in special la micul dejun. Ceaiuri cat curpinde si eu, personal, m-am ajutat cu o pastila de ficat… ca sa fie bine. Concluzia gastronomica este ca daca ma mut aici si n-as merge pe bicicleta prin frig si ploaie toata ziua, m-as ingrasa numaidecat. Daaaaaaaar:

si asta s-a bifat