A fost Sâmbăta de teatru: Două liniuțe și Volpone
Sâmbăta era ziua în care, atunci când mergeam la teatru, apărea un articol despre. Însă Sâmbata a fost ziua de mers la teatru și am lăsat să se așeze puțin experiențele.
Două liniuțe – Godot Cafe-Teatru
Când vă gândiți să mergeți la teatru, probabil că nu vă gândiți la contracepție, nu? Ei bine, eu m-am gândit foarte mult la asta.
”Două liniuțe” este o piesă de teatru concepută pentru campania celor de la ”Cercul fetelor deștepte” – o platformă care oferă informații despre contracepția pentru femei, în cazul în care din motive oarecare, nu sunteți sigure pe măsurile pe care și le iau bărbații. Dacă se întâmplă… Din nefericire, un procent îngrijorător dintre femei consideră avortul o măsură de contracepție, lucru care mie mi se pare de nepermis în era informației. La fel cum a considerat și Lia Bugnar, regizoarea celor ”Două liniuțe”. Ea spune că, în timp ce în perioada comunistă nu prea aveai de ales și nici nu se vorbea despre asta, fetele din ziua de azi n-au prea multe scuze, iar ca societate ar trebui să depunem mai multe eforturi pentru a ajuta la informarea corectă. Dacă aș fi un liceu care se respectă, aș trimite elevii s-o vadă de urgență!
Așa a apărut ”Două liniuțe” – o piesă la granița dintre poetic și realist după cum spune chiar una dintre actrițe, Medeea Marinescu. Ea face, din nou, o pereche foarte bună cu Marius Manole și spun povestea cuplului Robert + Crina aflat la prima întâlnire fizică pe o bancă în parc. Corespondau deja de 2 ani, așa că tensiunea dintre ei ia forme diferite: atracție, respectiv îndrăgosteală.
Oarecum în paralel, aflăm și povestea Tavi + Cami, un cuplu care își trăiește neglijent dragostea cu năbădăi. ”Băi Cami” cum să faci, fată, 16 avorturi până la 20 de ani, băi Cami?! Noroc de tine, ”băi Tavi” care ai mai mult de un gând în cap și pui problema într-un mod extrem de surprinzător.
Banca din parc, prezervativul expirat din portofelul lui Robert, rochia scumpă a Crinei și gândul solitar din mintea lui Cami devin naratori interni care te leagă mai mult de personaje pentru că sunt exact acele cuvinte nespuse care ar completa imaginea unui personaj sau a unui concept. De exemplu, banca ne spune povestea unui al treilea cuplu: Gigi + Bianca = Love. Care ”love” a fost cu forța, dar cel mai bine aflați de la ea…
Dincolo de toate ipostazele, piesa e o comedie. Însă unii dintre voi știți ce părere am eu despre comediile la teatru – nu-ți vine niciodată să râzi din suflet și mai mult de câteva secunde, iar la final îți lasă un gust mai amar decât o dramă pentru că problemele expuse sunt adevărate și tu ai râs…
Am mai adăugat pe lista mea de văzut orice piesă în care joacă Irina Antonie.
Volpone – Teatrul Mic
Ben Johnson e unul dintre cei mai importanți dramaturgi ai epocii elisabetane, iar ce-i face pe marii dramaturgi mari e capacitatea lor de a crea personaje și situații care sunt la fel de valabile oricât de mult timp trece la prima punere în scenă.
Așa a apărut Volpone, cel mai mare șarlatan din Veneția, pungașii și profitorii din jurul lui și dorința lor comună: îmbogățirea fără scrupule. O piesă despre cum să dai orice principiu la canalul venețian și să urmărești banii ca pe aer. Nu-i așa că e de mare actualitate? Că ni se întâmplă în continuare la fel ca acum 400 de ani?
Personajele au nume de animale așa cum erau ele văzute acum 4 secole – Volpone cel șiret, Voltore cel malefic (nu semeț ca acum), Mosca (musca) cea sâcâitoare și primară, Corbaccio și Corvino (corbul și cioara) cei care aduc ghinionul și moartea. Împreună construiesc o satiră despre lăcomie, minciună, injustiție și alte rele universal și atemporal valabile. Să aveți mereu în minte faptul că piesa e clasic elisabetană: replici, durată, construcția personajelor. Lungi, dar la final totul contribuie. Regia e departe de era elisabetană, iar apele în care se scaldă la propriu personajele sunt de mare efect.
Mergeți să-l vedeți pe Gheorghe Visu altfel decât la TV, merită să nu rămâneți cumva cu imaginea lui de la telenovele sau seriale căci e unul dintre actorii pentru care scena e locul unde se pot desfășura cu naturalețe. Cristi Iacob mă surprinde mereu placut la teatru, așa că e o recomandare în plus. Se joacă din nou pe 19 decembrie.
