Festivalul te învață și te face mai deștept
În afară de un sentiment și o hotărâre de neclintit, nu știam cum să-mi motivez dorința de a veni la PLAI. Știam doar că trebuie să vin, că dacă n-aș face efortul aș regreta, însă dacă mă puneai să spun exact de ce, nu știam să-ți spun. Fiind la fața locului, ieri am reușit să identific: PLAI e un festival care te face mai deștept Explic imediat.
La Muzeul Satului Bănățean sunt peste 40 de standuri ale partenerilor culturali: fotografie, film, ONG-uri de cultură locală, sport, cauze sociale, ecologie, ateliere pentru copii, dar și pentru adulți, joacă, dezvoltare personală… cu alte cuvinte, de toate pentru toți.
Sunt mai multe scene unde mereu se întâmplă ceva din care ai de învățat. Ieri, în timpul unei plimbări, am trecut pe lângă standul celor de la Penitenciarul Timișoara unde fusese un mic spectacol (ca și anul trecut) și unde apoi se desfășura o dezbatere. Au un program de reabilitare prin artă care mi se pare senzațional și care, sunt aproape sigură, că dă rezultate foarte bune.
Am făcut un tur al caselor bănățene din Muzeu oferit de cei de la proiectul Prin Banat, prin intermediul căruia am aflat că Banatul este o zonă extrem de diversă din punct de vedere cultural și etnografic, casă pentru cel puțin 27 de etnii și locul prin care au pătruns tot felul de lucruri care ne-au definit la un moment dat: de la mămăligă (venită via Croația la începutul secolului XV), la iluminatul public (Timișoara este primul oraș din România dotat cu electricitate), primul ziar, prima fabrică de bere, prima gară, prima cale ferată, primul tramvai electric, prima farmacie montană, primul club privat de jazz, primul oraş liber de comunism. O listă cu toate premierele Timișoarei, aici. Proiectul strânge povești din zonă cu un dublu scop: pentru a readuce în atenție moștenirile culturale ale Banatului, dar și pentru a trage un semnal de alarmă cu privire la starea de degradare în care se află monumentele istorice unice. Fie că sunteți interesați să aflați mai multe sau știți o poveste despre care doriți să scrie, îi găsiți pe site și pe pagina de Facebook.
Pe scena mare a fost un regal de muzică bună, cum este întotdeauna: Salao, care a cântat flamenco în cadrul PLAI, e un artist în plină ascensiune, descris de publicaţia El Periodico ca fiind „una dintre marile revelaţii ale flamenco-ului din Catalunia, cunoscut pentru creativitatea lui. L-am văzut în backstage și era foarte discret și timid, însă odată urcat pe scenă, ne-a uluit pe toți. A doua revelație a serii a fost Tito Paris care continuă moștenirea Cesariei Evora (pentru carea și compus), fiind un promotor ai muzicii cabo-verdiene de peste 30 de ani și șapte albume.
În afară de un eveniment conex despre care voi scrie într-un articol separat, din seria lucrurilor deștepte face parte și piesa de teatru Zic Zac. Am fost în contratimp cu această piesă de mai bine de un an și am avut ocazia s-o văd aici în cadrul perfect, cu un public extrem de numeros și într-o stare de spirit ideală. Piesa a început aproape de miezul nopții, într-o ploaie măruntă, însă asta nu i-a alungat pe spectatorii care au stat și în picioare să-i vadă pe cei trei actori: Andrea Gavriliu, Ștefan Lupu, Gabriel Costin. A fost un spectacol de teatru-dans revigorant, senzual, amuzant, savuros, actual despre care nu sunt multe de spus decât că te poartă de la lacrimi la râs cu lacrimi, unde măiestria actorilor este însoțită fericit de muzică și replici scurte alese cu grijă.
În mod sigur, premiile cu care a fost laureat vă pot convinge suplimentar: Premiul pentru cea mai bună creație coregrafică și Premiul pentru cel mai bun interpret într-un spectacol de coregrafie (Gala UNATC 2013).
***
În timpul spectacolului, actorii rămân destul de sumar îmbrăcați, iar dansurile sunt solicitante și se transpiră mult. Aseară au fost maximum 15 grade și ploua mărunt, ceea ce a făcut ca sub reflectoare să se vadă aburii ieșind din pielea lor. Un fel de transfer de energie, dacă vreți. Efortul actorilor, așa cum rar ne este dat să vedem la teatru, era palpabil.
După ce s-a terminat piesa, am fost în backstage să-mi iau lucrurile. M-am întâlnit cu Ștefan Lupu care se echipa după piesă. L-am felicitat și mi-a spus că e posibil să răcească. A fost reteța perfectă pentru o răceală ca-n cărți, dar era optimist: ”Dacă n-am răcit, nu simt nimic. Dacă am răcit, nu simt acum. Deci, în momentul acesta, nu contează.”
Piesa o găsiți și în București. Se mai joacă la Godot.
Foto: Flavius Neamciuc si Cosmin Cimil | PLAI 2014’
Festivalul PLAI 2014 este organizat în parteneriat cu Casa de Cultură a Municipiului Timişoara şi cu susţinerea Consiliului Judeţean Timiş.
Sponsori: HELLA, Grolsch, EuroGSM, Aqua Carpatica, Domeniile Sâmbureşti, Draexlmeyer şi Kathrein
Tweet