Conversații de la plajă

Cerceafurile de lângă mine au fost foarte vorbărețe în ziua mea de plajă. De pildă, la cel din fața mea erau doi bunici care își odinheau trupurile plinuțe la soarele doborâtor de amiază. Nepoata cârlionțată stătea la umbă, neliniștită. Făcea tumbe și se trăgea de picioare:

”- Buni! Tu nu înțelegi că mi-e foame? Dacă nu mă lași să mănânc înghețată până la ora 4, dă-mi să mănânc altă mâncare acum! 

– Nu vrei să mai aștepți puțin? Să se facă măcar ora 1…

– Nu! Dacă nu mănânc acum o să mi se spargă burtica!

– Cum să ți se spargă burtica?

– Uite așa, Buuuum! și așa mori de foame!”

Pe marginea piscinei, un băiat slăbuț mergea alături de o fată cocoșată care mânca nepăsătoare dintr-o înghețată. Aveau 14-15 ani. Băiatul e îngândurat și merge cu capul plecat de parcă se pedepsește. În spate, oasele îi ies mult în afară. Fata încetinește, îl iscodește pentru o clipă și apoi întreabă aparent nonșalanthttp://www.trombon.ro/lifestyle/a-murit-capra-vecinului, dar așteptând răspunsul, scrutându-l cu privirea.

”- Nu mi-ai mai zis ce s-a întâmplat cu fata aia, spuse ea sorbind cu zgomot înghețata topită.

– Nu pot să vorbesc despre asta. Te rog nu mă întreba acum…”

În spatele meu, o domnișoară vorbea la telefon.

”- Da fată, sunt la piscină. Nu, nu sunt singură, sunt cu fostul meu prieten, a venit adineaori. Ei, cum așa? Uite-așa! Ce? Dacă ne-am despărțit nu mai putem fi prieteni? Ești tu nebună, fată, noi nu gândim așa! Nu, Bogdi?

– Închide telefonul că oricum n-o să înțeleagă și o să spună că ne-am împăcat! Hai, desfă berea aia cu lămâie că-s curios!”