Chef de viață ilustrat

Mă întreba cineva deunăzi de unde am atâta energie – că mă vede mereu în mișcare, ba la film, ba la vreo petrecere, că de ce abia aștept să mă duc dimineața la birou, de ce mă duc la culcare la 1 și mă trezesc la 7 și seara mai am chef de râs, de citit, de întâlnit cu prietenii sau de scris.

Nu am rețetă, îmi pare rău să vă dezamăgesc. Tot ce știu e că îmi place al naibii de mult viața, așa cum e ea, cu bune și cu mai puțin bune, că tot trece și dacă nu fac nimic, așa că mai degrabă fac. Să nu credeți vreo clipă că la mine curge lapte și miere sau că mi-am pus lentile roz. Nu. Și eu am tristețile mele, griji, dezamăgiri (oho!) și nici n-aș pretinde să mă ocolească toate aspectele existenței. Doar că am învățat că sunt temporare și doar pe ”Acum” și ”Mâine” le mai pot avea.

Și, zău că nu vreau să vă amăgesc, dar pe cât sunt de frumoase fericirile mari, alea pe care le aștepți, pe care le visezi și le plănuiești, pe atât de revigorante sunt cele mărunte, de zi de zi. De fapt, le bănuiesc de adevăratul înțeles al fericirii – să poți să le identifici și să te bucuri de ele.

Acestea sunt frânturi din cele pe care le-am surprins fix într-o lună. Nu stau pe loc, dar casc ochii și deschid urechile:

O gărgăriță care voia în bagajul meu de mare.

M-am lăsat urcată în vârful acela de unde ”m-au scăpat” până jos când nu mă așteptam. Noroc că mi-am lăsat încălțările jos, să nu zboare.

Mai o ploaie binecuvântată

O nuntă. Joia, în mijlocul troturarului. Cu Salam și șampanie. Asta nu m-a bucurat deloc, dar m-a amuzat peste măsură.

Cea mai frumoasă culoare a Mării Negre

O autostradă de furnicuțe

O prezentare de modă… altfel.

Și alte diverse prezentări, mai puțin pretențioase, dar de efect.

O curte oarecare din București.

Am bătut-o pe Oana Bratilă la făcut baloane. Să fie consemnat.

Imaginația oamenilor nu are limite

M-a bucurat și că mai sunt ”nebuni” ca mine și i-am întâlnit pe o parte la lansarea noului Prigat, despre care v-am mai spus aici. Și da, ei sunt în spatele Enciclopediei cu chef de viață, unde mai sunt strânse și alte frânturi, trimise de cei care se bucură picătură cu picătură, dar cărora nu li se potolește niciodată setea de viață.