Blogger part time, caut timp de blog

În martie 2010 când am pornit bloggingul am fost destul de sceptică și o vreme am simțit blogul ca o obligație: Te-ai apucat, acum scrie! Îmi citeam articolele de 50 de ori înainte să dau publish, tăiam, rescriam și modificam ca și cum de textul respectiv depindea însăși viața. Viața blogului cel puțin. După ce, într-un timp, am lăsat-o mai moale, am găsit tot mai multe lucruri despre care vreau să las o urmă în scris și a început să îmi placă să am un loc al meu unde să împărtășesc un mănunchi de gânduri din cele mai diverse subiecte. Adică într-o dezordine, dar nu un haos.

La început a fost mai greu. Nefiind din zona online, proaspăt aterizată dintr-o lume semicorporatistă, n-aveam habar nici cum se folosește WordPress sau Blogger, dar credeam că am poftă de scris. Am avut noroc că mi-am făcut niște amici cu răbdare și care m-au ajutat în chestii tehnice și de decor. Căci orice blog de fată are nevoie de o mână de băiat priceput.

Apoi a venit discuția frecvenței postărilor. Decât mult și prost, mai bine mai rar și mai bun. Nimic mai fals. Cu o medie de 8 postări pe lună nici nu-mi satisfăceam pofta de blog și nici nu căpătam siguranță în scris. Asta e o lecție pe care am învățat-o personal de la Zoso și am vazut-o aplicată la toți bloggerii pe care îi admir: cu cât scrii mai des, cu atât scrii mai bine. Într-un final mai mult sau mai puțin apropiat, nu știu, n-am ajuns acolo, dar ideea e că nu toate articolele vor fi bune, dar ai șanse mai mari să fie unul bun din mai multe, corect? Toate frumoase, de-aș avea un pic mai mult timp… Și când am, de-aș avea și mereu chef… Și când am, de-aș avea și mereu inspirație…

Un timp m-am tot gândit la trafic și Zelist. Mi-a mai trecut, dar ar fi o ipocrizie să spun că nu îmi pasă şi că nu mă interesează. Cine spune asta înseamnă că scrie doar pentru el şi ar putea foarte bine să nu mai publice nimic. Este evident că vrei să ştii câţi oameni îţi citesc articolele, cine sunt şi ce caută ei la tine. Este un feedback obiectiv pe care îl primeşti instant, deci e important. Iar odată venit e important să știi să îți iei cât mai multe informații despre ei ca să muncești pentru ei și pentru a-i atrage pe alții. Să nu ne mințim: traficul aduce cititori, cititorii aduc satisfacții și apoi alți oameni faini și campanii.

Una dintre cele mai mari probleme de care m-am lovit este să le explic celor care nu frecventează blogurile ce fac eu acolo. Venind dintr-un mediu în care online-ul înseamnă mai mult căutare pe google, cuvântul trafic se referă la maşini şi evenimente cu bloggeri sună a adunare de sectanţi, a fost ceva mai greu să justific anumite schimbări din viaţamea survenite grație blogului. Cu răbdare, cu explicaţii simple şi „pune mâna şi citeşte, c-o să te prinzi despre ce este vorba” am trecut şi peste asta.

Blogul meu nu are o direcție precisă. Nu doar social, niște lecții despre viață, puține sfaturi despre sport, ușor cultural și foarte emoțional. Nu m-am nișat pe ceva anume care să predomine în postări, dar mi s-a spus că este plăcut și cititorii mei revin cu drag. Unii au spus că mi-ar recunoaște scriitura dintr-o grămadă de postări iar asta m-a bucurat cel mai mult. Cu toate astea, va trebui să-mi aleg la un moment dat un subiect care să revină regulat. Toate la timpul lor, deocamdată explorez.

Credeți că e cazul să-mi schimb tema? Știți cât urăsc să fac schimbări în case

De ce am scris toate astea? Pentru că sunt o bloggeriță part time care și-ar dori să aibă mai mult timp între job, prieteni, casă, relație și damblale trecătoare ca să se ocupe mai mult de blogul ei pe care îl mai răsfoiți voi. Pentru că aș vrea să știu dacă și alții trec prin ce am trecut eu înainte să-mi placă cu adevărat bloggingul și cum aș putea să maximizez satisfacțiile pe care le am când eu scriu și voi citiți.