În așteptarea zâmbetului
Pentru majoritatea, ziua de mâine va fi oarecum fără surprize. Vor face ce și-au plănuit, arătând ca și ieri și urmându-și obiceiurile strânse de-o viață.
Pentru mine se vor schimba destul de multe în doar o oră: felul în care arăt, mănânc, vorbesc.
Nu mai pot da înapoi, dar nici nu mai vreau.
Fiind aproape de momentul mult-amânat, m-am resemnat liniștit 
De mâine încep niște provocări interesante care, până la urmă, o să mă distreze și o să îmi exerseze nivelul de adaptare și de acceptare a schimbărilor.
O să ne distrăm împreună, presimt niște scrisori de dor către ciocolata cu alune 😀
Ei, si cum a fost? Ai inceput sa te obisnuiesti?
Andreea, da, inca sunt chestii care ma sacaie, dar o sa treaca