Acasă
Și gata vacanța. De azi sunt pe metereze, mă apuc de treabă peste tot pe unde pot. Mi-am încărcat bateriile, mici escapade o să mai fac eu, dar aceste aproape trei săptămâni se cereau zgomotos de mult și mi-au prins atât de bine! Mai ales că totul s-a încheiat cu întoarcerea la vatră, la curtea verde și plină de viață a bunicului.
Acolo unde fericirea a dat roade, am gustat cu adevărat din ea. Am venit la garsoniera portocalie încărcată cu borcane de focăială dulce-amăruie.
Acolo unde cățeii cu nume de tenismeni zburdă neobosiți prin curte și îl fac pe bunicul să zâmbească.
Acolo unde lumina fermecată nu se schimbă niciodată și așteaptă o nepoată să aibă timp să lenevească la umbră cu o carte pe nas.
Acolo unde bobocii de rățuște par că zâmbesc mereu.
Și vecinii au câini care seamănă cu un chec.
Și pisicile cu un tablou de Picasso.
Acolo unde bunicul face cel mai bun borș de cucoș care îți face o poftă nebună de mâncare după ce abia te-ai ridicat de la masă și la ”desert” aduce o ceapă din grădină ca să meargă cu brânza de oi.
Oricât de departe aș pleca vreodată, acolo e casa mea. Acolo e acasă.
Dar acum sunt la cealaltă ”acasă” și garsoniera portocalie oftează aromă de portocale și răcoare dinspre nord. I-am pus și bec, așa de dor mi-a fost de ea! 
Treaba e serioasă, lume: umbrelă am, bec am – am reparat multe și înăuntru și afară în acest răstimp. Să avem spor, deci!
:)…nice..
welcome back. si la mine urla nevoia de o vacanta in liniste. dar nu prea se arata. ….
hehe, ce pozici frumoase 😛
Bine v-am regasit