Vinerea de Film – Chuck Norris vs Comunism

Nu-mi plăcea vocea Irinei Nistor când eram mică. Mă cam deranja tonul ei răgușit-ascuțit și n-aveam senzația că traduce tot. Pentru că am prins din zbor câteva filme dublate de ea când eram mică de tot și nu știam ce însemna vocea ei pentru părinții mei. Oricum nu prea aveam voie să mă uit la filme, așa că pentru mine Vocea a fost cea a Marianei Zaharescu – de la Teleenciclopedia, program pe care aveam voie să-l urmăresc fără restricții și a cărei familiaritate a fost începutul curiozităților mele.

Dar în timpul documentarului ”Chuck Norris vs Comunism” prezentat de HBO aseară, am fost 100% de acord cu cei pentru care Vocea a fost și va fi mereu cea a Irinei Nistor, vocea care, după cea a ”tovarășului” Ceaușescu, era cea mai cunoscută din România. ”Desprinsă ca dintr-un cor de îngeri” spune unul dintre cei intervievați în documentar. Nu chiar ce îmi imaginam eu că va spune cineva vreodată, dar cu siguranță vocea libertății, a ferestrei către o lume interzisă, către filme cu supermarketuri pline de alimente și dulciuri, străzi largi, zgârie-nori, mașini multe și luxoase și cam tot ce ne era ascuns în perioada comunismului. Așadar, da, poate pentru că primele replici pe care le dădea Irina Nistor erau într-adevăr ca deschiderea unei porți spre un soi de Rai, deci legătura are tot sensul din lume.

Prinsă la mijloc într-o afacere ramificată prin toată țara – cea a casetelor ”pe sub mână”, a serilor ilicite de video, a îmbogățirii și a mitei în toate direcțiile, Irina Nistor părea total detașată de orice se întâmpla în jurul ei: bucuria de a vedea prima filmele din afara granițelor era pentru ea suficientă și mai ales, combustibilul care o făcea să meargă înainte – discretă și neinteresată de efectul pe care îl aveau cuvintele ei răsunând în mii de case în România de după 1985. Și totuși, exista sentimentul că sfidează sistemul, mult mai puternic decât frica de a fi chemată la Securitate.

Mult mai târziu și-a putut da seama că felul în care a arătat românilor Occidentul prin filme a contribuit la schimbarea mentalității colective, la dorința de a face ceva concret, mai ales într-o epocă în care totul devenea strict, controlat și toți se aflau sub presiunea psihozei, foamei și frigului. 3000 de filme mai târziu, Irina Nistor le arătase prin gaura cheii cum ar putea fi lumea, le planta semințe de libertate în gând, le făcuse să-și dorească să fie Chuck Norriși, VanDammi și Jackie Chani și să devină chiar ei eroii unei generații.

În ceea ce privește filmul, mărturisesc că de mult nu am mai râs la un documentar, mărturiile celor intervievați (mai mult sau mai puțin persoane publice), sunt delicioase, iar totul este presărat cu scene perfect alese din filmele menționate, dublate, desigur, de Irina Margareta Nistor. Mai mult, documentarul beneficiază și de un re-enactment cu Maria Moldovan în rolul Irinei. Inițial, s-a vrut o animație, dar un mic film în film a părut o idee mai potrivită pe măsură ce se aduna material.

Desigur, se face referire și la celebrele înjurături pe care Irina Margareta Nistor le cosmetiza pudic: Fuck You, acest Du-te naibii românesc – se explică extrem de simplu: prin felul de a fi al doamnei Nistor care nu folosește astfel de cuvinte

Chuck Norris a aflat de film. Firește, Chuck Norris știa de dinainte de Ilinca Călugăreanu că va fi un succes așa că, după Festivalul de film Sundance, i-a scris și o scrisoare prin care a felicitat-o și și-a arătat încântarea că filmele lui au fost parte din această poveste despre schimbare.

Filmul e ca o scrisoare de dragoste pentru Irina Nistor, pentru munca ei neobosită din acei ani, dar mai ales pentru arta cinematografică. Un tribut pentru curaj și pasiune pe care îl veți găsi extrem de candid și distractiv.

Îl puteți urmări la HBO începând de pe 26 noiembrie.