Ultima sesiune

Nici să nu mai aud de ele! Orice școală pe care o voi face de acum încolo va fi din dorința mea și nu pentru că mai e nevoie de o diplomă pentru niște studii pe care oricum nu le ia nimeni în seamă atunci când ai lucrat în timpul facultății. Nu pretind că am învățat prea multe din facultate și din master cred că n-am ce să aleg. Nici n-am trecut ca gâsca prin apă și ce mi-a plăcut, am învățat.

Cred că cele mai de preț lucruri pe care le-am strâns în facultate sunt prieteniile cu niște oameni deosebiți, fiecare în felul lui. Nopți nedormite, cafele nenumărate, râsete din plin, povești, cluburi, camine, petreceri în apartamente, excursii dar și schimb de cursuri, o mână de ajutor la proiecte și o șoaptă venită la momentul potrivit în examene. Da, viața de student/masterand a fost fermecătoare și n-o să se mai întoarcă. Eu am regretat-o încă din anul doi de când lucrez, dar mă bucur că într-un an am reușit să mă lipesc de cei mai faini dintre colegi. Așa simt eu

Dar, iat-o. Ultima sesiune e aici. Pe asta sigur n-o regret și o primesc cu la fel de multă lehamite ca în trecut. După ea, în schimb, am planuri:

– să citesc două cărți care își așteaptă cuminți rândul de multișor

– să dorm fără să mă simt vinovată

– să sărbătoresc faptul că nu mai am de plătit taxe niciodată

– să revin la dorința de a învăța portugheza (remember?)

– să intru într-o vacanță veșnică, fără examene, fără proiecte cu nicio finalitate practică

– să mă văd cu o parte din colegii despre care spuneam mai sus și să dam o petrecere în cinstea anilor de școală

Tu, sesiune, te domin!