wlEmoticon-smile.png

Schimbare? Uneori nu e nevoie

Când eram mici și încercam să adunăm o gașcă de copii la joacă, sunam pe la ușile lor sau bănăiam pe afară până când ne întâlneam cu cineva cunoscut să ne jucăm. Dacă nu, strigam la un geam, dar maxim până la etajul 3. Mai sus de atât era misiune imposibilă și ne trezeam cu o urecheală zdravănă de la vreun vecin adormit. Acum nu mai strig, am o voce pe […]

Citeste mai departe

PleaseWait.gif

Cum ar fi să-ți poți pune viața pe hold?

Cum ar fi să ai un buton de pauză pentru viața ta și când simți că totul e prea rapid pentru tine să apeși și să se oprească până îți revii? Oare ar fi ca atunci când erai copil și te dădeai în leagăn până amețeai și venea un adult să te oprească din învârteală sau ar îngheța tot timpul ca să fii nevoit să dai iar play ca să […]

Citeste mai departe

Ar fi trebuit să sun la Telefonul Copilului

Când locuiam în Drumul Taberei aveam nişte vecini gălăgioşi la apartamentul de sub mine, o familie cu 2 fetiţe superbe. Gălăgia care mă trezea fără excepţie în fiecare weekend pe la 8 nu era făcută de cele două micuţe ci de mama lor care găsea de cuviinţă să le facă educaţie cu urlete neîncetate. Şi când zic urlete chiar la asta mă refer: oricând cele două copile râdeau, plângeau, nu […]

Citeste mai departe