“Sunt singură”

Ana, 25 de ani

Ana s-a născut într-o familie de oameni simpli, muncitori. La câteva luni de la naștere, din cauza unui icter care nu se mai vindeca, a fost internată în spital. Din aceea clipă, viața ei s-a schimbat. Într-o clipă de neatenție sau dezinteres din partea cadrelor medicale, a ajuns să fie încă un rând pe statisticile copiilor infectați cu virusul HIV. La 10 ani, Ana era o tânără plină de vise și dorințe ca oricare altă fată. Până în clipa în care a plecat la bunici la țară şi a contactat o pneumonie care a dus la  oboseală și lipsa poftei de mâncare. După vizite interminabile la medicul de familie, la medici specialişti, după o sumedenie de diagnostice puse greşit a venit ziua în care lucrurile s-au clarificat: infecţie cu HIV. Pentru o copilă de 10 ani gravitatea lucrurilor era văzută prin lacrimile părinților, bunicilor, fratelui. Un frate care nu înțelegea de ce sora lui nu merge la şcoală să ia și ea coroniță. Lupta cu viața se dădea clipă de clipă, dar ce era mai greu de suportat, lupta cu sistemul; un sistem în care mamei i se spunea că “ oricum copilul va muri și nu mai este nimic de făcut”.

Cu toate acestea, acel episod greu a trecut, iar viața lor a început să intre pe un făgaș normal. Ana a învățat în timp că ea trebuie să fie cea mai bună și că nu este cu nimic mai prejos decât colegii de la școală, deși se simțea stingheră uneori. Totuşi, decizii greşite luate de părinți sau bunici care nu au știut să țină secretul au făcut ca ea să fie privită diferit și să se simtă etichetată. Nopți întregi de plânsete, zile ascunse cu zâmbete false au făcut ca ea să reușească totuși să continue școala, ba mai mult, a urmat un liceu, o facultate încheiată cu o licență de nota 10 și un master. Odată cu anii au apărut în viaţa ei și mulți prieteni, oameni dragi cu care a reușit să facă lucruri normale și firești vârstei,  astfel încât să uite preț de câteva clipe că este bolnavă.

Anii de studenție au fost cei mai frumoși. Poate şi pentru că l-a întâlnit pe EL. Un tânăr jovial, atrăgător cu care nici nu visa la început că ar putea ajunge la un pas de căsătorie. Au trecut împreună prin multe încercări ca în orice relație, dar poate cea mai dificilă a fost atunci când i-a spus că este seropozitivă.

După nopți întregi de nesomn, după ore de teamă și disperare, lucrurile între ei s-au clarificat. El a ajuns să o iubească așa cum era ea. Totuşi, după un timp povestea lor s-a încheiat. Clipele frumoase din poveste au fost mascate de momente grele de dejnădejde, de momente în care și-a dorit moartea chiar dacă corpul ei o ajuta.

Implicările sociale pe care i le dă boala o face pe Ana să fie vulnerabilă. Ambiția și dorința ei de reușită nu au fost suficiente când vedea că este limitată și nu putea face chiar tot ce își dorea din cauza cerinței testului HIV pentru diferite joburi și activități pe de o parte, iar pe de altă parte faptul că a fost pusă la zid și arătată cu degetul pentru că poartă acest virus. Cu toate acestea, a învătat să-și “lustruiască” din ce în ce mai bine masca.

Când a rememorat trecutul pentru a putea da naștere acestei povești, ea a realizat că a avut totuși noroc. De ce? Pentru că de-a lungul timpul a întâlnit oameni deosebiți, oameni mari dar simpli de la care a învățat că ziua de mâine este un mister pentru oricare și că în lume pot exista lucruri și mai grele.

Ana este acum în acel moment al vieții în care colegele de facultate sau de liceu s-au măritat, logodit, au copii și o viață de familie împlinită. Ea este singură și visează doar la aceea zi în care poate va fi suficient de norocoasă încât cineva se va putea înarma cu ambiția, tăria și forța de care are nevoie pentru a-i fi aproape. Are planuri mari și speră să ajungă în acel moment în care să-și spună propria poveste în fața lumii, însă până atunci construiește lucruri mărunte.

***

Aproximativ 49% dintre persoanele cu HIV din întreaga lume sunt femei, iar persoanele de sex feminin reprezintă segmentul de pacienţi cu cea mai rapidă creştere în ţările emergente şi în curs de dezvoltare. De asemenea, la nivel global, infecţia cu HIV reprezintă cea mai importantă cauză de deces în cazul femeilor tinere, aflate la vârsta reproduceri. Incidenţa infecţiei cu HIV în cazul femeilor cu vârste cuprinse între 15 şi 28 de ani este de două ori mai mare decât în cazul bărbaţilor aflaţi la aceeaşi vârstă, iar persoanele de sex feminin seropozitive sunt mai predispuse decât bărbaţii să sufere de depresie.

În luna femeilor, Uniunea Naţională a Organizaţiilor Persoanelor Afectate de HIV/SIDA (UNOPA), în parteneriat cu INBI Prof. Dr. Matei Balș, a lansat proiectul O zi din viaţa ei, o expoziţie de fotografie care prezintă 5 poveşti emoţionante ale unor tinere seropozitive care surprind viaţa lor de zi cu zi.

Expoziţia, care prezintă fotografii realizate de artistul social Mugur Vărzariu, va fi expusă până miercuri în Băneasa Shopping City. Dacă aveți drum pe acolo, mi-ar face plăcere să știu că v-ați oprit o clipă să citiți altfel de povești în luna femeii.