Sâmbăta de teatru–O viață la teatru
Joi la Teatrul Foarte Mic. Când am intrat în sala de spectacol, doi bărbați jucau table pe scenă. Tocmai ni se permisese accesul în sală, deci nu începuse piesa, dar ei jucat netulburați. Când s-a dat gongul, cei doi și-au strâns tablele și au plecat.
O comedie despre viața în teatru, cu replici inteligente, tragi-comice, cu actori care joacă roluri și în spatele scenei. Am râs, nu foarte mult, exact cât să simt că teatrul e locul unde mă simt cel mai bine atunci când vreau să mă destind.
Suntem 7 miliarde de oameni pe planetă. Asta înseamnă o scenă cu 7 miliarde de actori și poate chiar mai multe roluri. Cam așa am putea să rezum piesa ”O viață în teatru” care a transmis mesajul în special prin distribuția de pe scenă Ovidiu Niculescu (Robert), tânărul George Constantinescu (John), Cristian Radu (tehnicianul).
***
În spatele meu s-au așezat patru copilași de etnie rromă. N-aveau mai mult de 9 anișori și fețele le zâmbeau a nerăbdare. Erau însoțiți de două fete îmbrăcate sărăcăcios. S-au foit un pic și când a început piesa, în spatele meu s-a auzit la unison un ”aaah” de uimire. Piesa începe cu dorința de sinucidere a unui personaj. În momentul în care a scos pistolul, un strigăt scurt s-a auzit din sală: ”Nu!!!”
La finalul piesei m-am nimerit în spatele ciripelilor vesele ale celor patru.
”- V-a plăcut la teatru?
– FOARTE mult! îmi răspunde singura fetiță din cei patru. Zulufii îi încadrau drăgălaș ochișorii străvezii.
– Mai veniți?
– Sperăm că da…”
**
Luni mă duc iar la teatru și am o invitație dublă pe care aș vrea să v-o dăruiesc. Piesa este Biloxi Blues, se joacă la Palatul Copiilor, e cu Tudor Chirilă, Paul Ipate și alți actori tineri și va fi minunată pentru că am auzit doar lucururi bune despre ea și despre Tudor ca actor.
O să vă rog să-mi descrieți o persoană din public care v-a atras atenția la teatru. Mâine seară vă anunț câștigătorii.
Tweet
Primisem de la un coleg de muncă invitaţii la prima piesă de teatru pe care trupa de amatori din care făcea parte avea să o susţină la Teatrul de comedie, Sala Nouă. Nu ştiam la ce să mă aştept, nici nu ştiam prea bine cum să ajung la adresa Sălii. Aşa că mi-am luat o marjă de 1/2 de oră pentru bâjbâială. Am găsit însă adresa cu uşurinţă, rămânându-mi jumătatea de oră liberă până la începerea piesei. În afară de colegul cu pricina, nu ştiam pe nimeni de acolo. M-a surprins însă familiaritatea celor care veniseră să asiste la piesă. Prieteni cu „actorii”, se purtau de parcă erau prieteni cu toată lumea venită acolo, de parcă ne cunoşteam de o viaţă. După ce spectacolul a început şi ochii mi s-au obişnuit cu întunericul din sală am observat pe rândurile din faţa mea doi tineri care vorbeau în acelaşi timp cu actorii. Prima mea impresie a fost: uite la ei, au venit la teatru şi stau de vorbă! La puţin timp după aceea mi-am dat seama: de fapt, nu vorbeau cu voce tare, şi nu deranjau spectacolul, ci mimau odată cu actorii.. au spus împreună cu aceştia rolul, trăind toate emoţiile lor. După sfârşitul piesei colegul mi-a făcut cunoştinţă cu respectivii… erau buni prieteni cu actorii, şi îi încurajaseră la demararea proiectului, sprijinindu-i moral până la materializarea spectacolului din seara cu pricina. A fost fascinant să observ cum tinerii aceia îşi susţineau prietenii, cu câtă înflăcărare îi susţinuseră, cu câtă admiraţie îi priveau, emanând emoţii prin toţi porii şi bucurându-se de succesul piesei mai ceva ca atunci când ar fi fost opera lor!
Aveam o invitatie la ,,Mascariciul” cu Horatiu Malaele si, pe randul din fata mea, am observat un domn de varsta a treia, poate 60 de ani, imbracat foarte elegant si cu maniere alese foarte evidente. Era insotit de sotia lui, probabil, pentru ca mi-a atras atentia felul cum, pe tot timpul piesei, a tinut-o negresit de mana si cum, de fiecare daca cand radea, o privea cu atata dragoste! Nu cred ca am mai vazut atata dragoste si respect in ochii cuiva in ultimul timp, din pacate!
Draga Iuly, m-ai emotionat tare. Te asteptam maine seara la Biloxi Blues, la ora 20:00 la Palatul National al Copiilor.
Georgiana, multumesc mult de participare. Promit sa ma revansez!
Dragă Claudia, sunt onorată! Abia aştept! De data asta chiar o să ne întâlnim şi-o să şi vorbim, nu ca la premiera Brave! Ieei! Mulţumesc! 😉
Felicitari, Iuly!
Mulţumesc! Uite, dom’le, ce-nseamnă să fii fair-play!
Desigur!
Normal, comentatori de top aici la blogul cu floricele 😀
Multumesc frumos, dragelor!